imagineaza'ti....

Pasiune pierduta in abis....

Se trezeste dimineata in patul ei gol...la fel de gol cum este si ea in interior...isi cauta forta necesara sa se ridice din pat dar o imagine o lovi si o afunda in perna facand ca lacrimile sa ii spele chipul trist...

Un pas grabit ce il facuse acel barbat in seara in care nici gandul nu ar fi permis un asemenea vis...el ce ii sopteste ca o vrea si ca mereu a vrut'o...spaima din inima sa nu ii permitea decat sa rosteasca ca nu este bine, dar intrebarea lui o facea sa inebuneasca de dorinta: "nu ma intereseaza daca este bine, tu ce iti doresti?"...chiar asa ce isi dorea ea?nici ea nu stia...stia doar ca trebuie sa puna deoparte poftele caci el era fructul interzis....era un barbat puternic, frumos, matur comic si plin de calitati, dar nu era barbatul ei...era al prietenei sale...era imposibil...si totusi...el o mangaia in intunericul camerei pe picioare...incercarea ei de a isi tine rasuflarea probabil ca a dat gres atunci cand a apucat'o in bratele sale puternice si a intors'o cu spatele catre el si a inceput sa o sarute in cea mai erogena zona a corpului sau, umarul drept...probabil in linistea camerei se auzea inima ei batand cu atata putere ca ar fi spart orice timpan...

Tentatia era mare...dar la fel si responsabilitatea ce trebuia sa si'o asume asa ca a facut ceea ce trebuia: a incheiat acea incingere si ardere de ratiune....refuzandu'l desi nu era deloc ceea ce isi dorea...

Sperand ca tot ce i s'a intamplat a doua zi va fi uitat a adormit...dar a doua zi nu mai putea privi cu aceiasi ochi...deja pasiunea cu care ar saruta acele buze carnoase o faceau sa nu isi poata controla privirea si il evita pe cat posibil...doar ca el facea opusul ei...ii aparea mereu in cale si ii soptea forbe frumoase pe care ea nu le auzeau, treceau pe langa urechea ei...ea doar privea acele buze cum se misca si care ar fi vrut sa se miste deasupra alor ei...nu putea crede...vroia sa se opreasca tot...dar mereu lasa o urma de indoiala, ar fi vrut sa aiba curajul sa il sarute, de ce nu o facea el?pentru ca astepta sa faca ea acest pas sa nu se simta fortata...dar daca ea nu ar fi avut curaj...zile intregi jocul a continuat, chiar si sub ochii prietenei ei, a iubitei lui, fara ca aceasta sa banuiasca ceva...dorinta crestea ca gradele in termometru...ar fi vrut...se instala ceva in ea...se ruga sa nu fie iubire...el o facea sa se simta o mica printesa..sarutul ce a unit in cele din urma buzele lor a fost unul scurt...probabil ca buzele fierbinti ii ardeau pe amandoi...

Mult prea mult e acum pentru ea...se ridica din pat si isi freaca ochii sperand ca a fost doar un vis...caci au trecut aproape 2 ani de atunci si nu mai stie nimic de el...desi ea e a fugit de el...

capat de an...capat de drum?

Inca un an din viata...ne apropiem cu pasi repezi de 2012...se zice ca e sfarsitul lumii...nu stiu sigur daca e...

Atunci cand am plecat nu m'am uitat in urma niciodata...de fiecare data mi'a fost greu...dar atunci cand lasi in urma ceva care poate trebuia sa fie al tau? Ca atunci cand un cub de gheata ardea placeri pe trupul meu....strange'ma in brate sa arda si dorul...

Ma mint singura...ca uit ca nu imi mai pasa...dar e vie amintirea...am incercat sa ma arunc in bratele altuia intr'o noua etapa de viata...am facut greseala vietii mele....regret...m'am amagit pe mine si pe ei...acum cum pot spune "nu te mai vreau, il vreau pe el?"

Ca atunci cand sarutul tau ma hranea...acum sunt flamanda...saruturile sunt platonice...imi e dor de pasiune...de dragostea ce uneste 2 trupuri in unu...nu doar sexul de placere...ma simt bine, ma imbrac si ma culc...

E ca si cum ai merge pe un drum...alegi singur aleile pe care sa mergi, dar nu stii care te duce la destinatie...si cand te uit in fata vezi un drum inchis...te intrebi ce este de facut?realizezi ca nu mai ai nimic...nimic de castigat, nimic de pierdut...sa fii las sa recunosti ca ai ajuns la capat de drum, luand calea nepotrivita sau sa stai in fata drumului si sa astepti sa se curme pamantul sub picioarele tale astfel venind sfarsitul tau si al lumii?

Moartea...sinuciderea...cuajul...dorul...depresia...cuvintele ce nu credam sa le am in cap...

interviu ce ar trebui sa dea de gandit....

Zilele trecute am gasit pe facebook o imagine care mi'a atras atentia...am incercat sa descifrez ceea ce scrie si am ramas trasnita cita drepate poate exista in spatele acelor vorbe...poate ca de multe ori desi stim ca nu facem bine ceea ce facem continuam sa facem, la fel cum fumatorii fumeaza desi sunt constienti de toxinele ce le includ treptat in organismul lor...ideea e ca mi'a placut foarte mult.



Interviu cu Dumnezeu

                                           de Octavian

                                                                       Paler

• Ai vrea sa'mi iei un interviu, deci...zise Dumnezeu.
• Daca ai timp...i'am raspuns. Dumnezeu a zambit.
• Timpul meu este eternitatea. Ce intrebari ai vrea sa imi pui?
• Ce te surprinde cel mai mult la oameni?

Dumnezeu mi'a raspuns :

• Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca...iar apoi tanjesc sa fie iar copii, ca isi pierd sanatatea pentru bani, iar apoi isi pied banii pentru a'si recapata sanatatea. Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul, iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul, ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.

Dumnezeu mi'a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat :

• Ca parinte, care ar fi cateva din lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copii tai?
• Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc...si ca dureaza mai multi ani pentru ca aceasta sa se vindece, sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin, sa invete ca exista oameni care ii iubesc pur si simplu nu stiu sa isi exprime sentimentele. sa invete ca doi oameni pot privi la avelasi lucru si ca pot sa il vada diferit, sa invete ca nu este suficient sa ii ierti pe ceilalti si ca de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei insis.
• Multumesc pentru timpul acordat...am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie?

Dumnezeu m'a privit zambind si mi'a zis :

• Doar faptul ca sunt aici, intotdeauna!

La multi ani blogului meu!

Nici nu am avut timp sa realizez ca deja a trecut un an de cand am hotarat sa dau viata acestui glas interior al meu citit de atatea persoane...a fost una din ideile mele cele mai bune, caci aici creierul meu elibereaza informatii care sunt greu de rostit cu voce tare, aici mainile mele tasteaza cuvinte adresate unui prieten bun, chiar cel mai bun, iar eu ca o mica nesimtita am uitat de ziua sa...imi cer scuze pentru intarziere: LA MULTI ANI, scumpul meu blog...de un an de zile esti alaturi de mine si ma suporti cu bune si rele, nu ca ai avea alta alegere :)) stiu ca tu nu te vei supara pentru aceasta mica scapare, dar stii cum se zice...mai bine mai tarziu decat niciodata ;) poopici si la cat mai multe postari interesante sa speram :D

ochi goi...

Ti'ai dorit vreodata sa iti versi neputinta, nervii sau tristetea prin lacrimi?ai vrut atat de mult sa plangi si nu ai reusit?Stupefiata ma aflu in fata acestui lucru...nu pot toata energia negativa zace in mine si neputincioasa nu pot sa o vars in rauri de lacrimi, m'ar ajuta dar nu o pot face...ma rog sa pot plange...si totusi nu mi se indeplineste dorinta..nu pot...e grav?

doar...vorbe...ganduri si taste apasate...

Ok...se zice despre mine ca sunt hotarata si ambitioasa...nu neg, dar sincera sa fiu habar incotro ma indrept...nu aveam nici un plan dupa care sa ma ghidez...nici un tel pentru care sa lupt, nu imi faceam planuri...doar ma bucuram de clipa si atat...Doar ca ceva s'a schimbat, nu realizez cum si cand...dar ma maturizez...ma gandesc mai des la moarte, la bolile ce mi'ar putea provoca moartea, devin lejer paranoica...devin certareata si fara sclipirea aia in ochi...zilele trecute am pus mana pe un pix si pe o foaie am notat ce vreau eu in viitor, asta e un plan, ceea ce nu ma reprezinta, am inceput sa scriu ca vreau un loc de munca sigur care sa ma satsfaca atat profesional cat si financiar ca exemplu am scris ospatar, barman, bucatar...am trecut alte tampenii de gen "imi doresc un barbat matur cu care sa fiu fericita, un camin mic si dragut in care sa ma astepte un animalut dragut caruia sa ii ofer toata dragostea ce as putea sa o ofer unui copil pe care nu mi'l doresc"...exact asa am scris....sunt putin socata cat ma pot schimba...ideea e ca incepe sa functioneze...primul lucru a aparut...un job bun...;)) barman ;) sunt fericita si profesional si material...deci...pasii mei nesiguri fara o orientare anume au devenit acum scrisi pe o foaie de hartie si trebuiesc urmati...am uitat sa scriu pe foaie ca am nevoie si de o foarte buna prietena cu care sa pot vb orice si sa nu ma dezamageasca niciodata incat sa nu o pot ierta, dar cred ca nu e posibil...de aceea exista blogul...

sunt ceea ce vreau sa fiu, dar visez ceea ce mi se da...

Ingrozitor, modul in care se tot vorbeste de vise si nimeni nu are nici o explicatie plauzibila...

Se spune ca cele mai dese sunt visele frumoase...sunt vise frumoase si vise urate...sunt vise lungi si vise scurte...vise cu ochii inchisi sau cu ochii deschisi...vise de multe ori asociate cu trairi, indepliniri sau subconstient, dar cert e ca nimeni nu stie sa ne zica cu adevarat ce se intampla cu creierul atunci cand capul nostru intra in visare...

Am hotarat azi sa vorbesc despre vise deoarece de curand viata mea a fost, oarecum, marcata de un COSMAR...

Un studiu arata ca cele mai urate vise le au femeile...nu stiu cat de real este, dar stiu ca toata viata mea am dormit insotita de cosnaruri, vise urate, din ce in ce mai urate...frica mea de intuneric ma facea sa imi continui cosmarul si atunci cand deschideam ochii in plina noapte...si totusi, am trait pana la varsta de 22 de ani cu aceste vise...am stat ani intreci singura si ma trezeam singura di aceste vise urate...multi dintre voi poate aveti aceste vise: alergat fara sens in ceata, cadere in gol, incercarea de a tipa dupa ajutor fara a avea pic de voce, astea sunt vise comune...dar cosmarurile mele sunt mai uarte de atat...sange care ma urmareste...diavolu care ma curteaza, animale ce ma sfasie bucati, creaturi oribile ce vor sa ma omoare...toate astea nu au o explicatie...caci viata mea nu a intalnit obstacole atat de mari...te trezesti iti spui ca a fost doar un vis si cand adormi la loc, visul continua...

Incepusem sa cred ca e ceva normal ca in mare parte cosmarurile sa ma urmareasca pana cand, seile trecute am adormit m'ai devreme decat de obicei...m'am trezit la 2 si 15 si m'am dus la bucatarie(pe intuneric, desi ma tem de intuneric)sa beau apa, m'am intors in pat si am adormit la loc...visul ce l'am avut oricat as incerca sa il descriu nu poate reda scena...fata cu sangele ce ii curgea in locul ochilor si matele pe afara ce ma urmare de la bucatarie pana in camera mea, pisicamea sterilizata care avea zeci de pisicute oribile ce incercau sa ma sfasie..intunericul spaima toate am crezut ca vor trece cand deschid ochii...si lumina...pisica mea dormea linistita in patul ei langa patul meu...dar frica mea nu se mai termina ma temeam sa adorm d frica ca va continua visul...asa ca analizam fiecare colt al camerei...era 2 si 17 trecusera exact 2 minute un vis de 2 minute...inchideam ochii de oboseala si vedeam umbre ce se invart in jurul patului...mi se parea absurd pana ce salteaua patului meu sa tremurat ca si cum cineva ar zguduio...ingrozitor...camera mea roz, plina de fluturasi si ingerasi...acum trec pe langa ea si simt ceva rau...

Deci care e treaba cu cosmarurile?

imi lipsesti...iar trecutul e trecut...

Trecutul e trecut, si oricat ai vrea sa il uiti nu vei putea, degeaba pui pe facebook citate de gen "mai bine te concentrezi asupra viitorului decat sa suferi dupa trecut", la fel de bine cum si mie imi este dor si tie iti este, ai spus'o chiar tu, doar ca uneori destinul, viata este atat de nedreapta cu noi, cu persoanele care se iubesc cu adevarat...poate nu e iubire, dar a fost ceva special...tu nu stii, desi crezi, cat imi lipsesc toate acele zambete, acele vorbe ce ma completau, glumele noastre, casa noastra, canapeaua noastra pe care ne dezbracam de secrete, de haine si inhibitii...mi'e dor de buzele alea ce reuseau sa ma faca sa cred ca sarutul perfect exista, de modul in care ma priveai, de modul in care ne copilaream si ...Doamne cat imi lipsesc pana si certurile noastre oribile, cu aruncat de haine pe geam si lucruri sparte prin casa...faceau parte din noi...de ce nu le mai putem avea...acum putem avea doar placerea unei nopti doua de sex impreuna, pe care cu siguranta nu o voi putea refuza desi stiu ca asa ar trebui sa fac...

S'au intamplat atat de multe...rele, bune...a trecut atata timp de cand nu ne'am vazut...simtit...atins...arde pielea p mine cand ma gandesc...si totusi e imposibil...greselile nu se pot sterge ca urma de saliva ce o lasai pe pelea mea...imi lipsesti...

sensul vietii...

 

Oamenii nu pot trai fara "legaturi afective" in sensul larg al cuvantului. Fara aceasta, posibil ca ar fi extrem de confuz. Toate cercetarile filozofice si religioase ne lasa intr'o senzatie de vid esential daca viata noastra ar fi lipsita de dragoste.

Dar viata este de multe ori atat de pesimista....deoarece oamenii au devenit atat de personali...uitam ca suntem cu totii in acelasi vas, avem un viitor de construit impreuna...evident, viata nu este perfecta, caci nimic nu este perfect. Omul a construit o societate in care totul este complicat, totul devine amestecat...

Din pacate omul are tendinta neinteleasa de a se auto distruge, sunt multe lucruri de spus despre oameni, defecte si viata dar suntem aici pentru un obiectiv bine definit, care este telul nostru suprem? Destinul nostru? Poate nu vom afla niciodata raspunsul la intrebarile noastre esentiale si existentiale, ceea ce va adanci si mai tare gandirea pozitiva de intoleranta. In fond ne acceptam sau nu soarta?

Am fi, insa, pierduti fara speranta, fara idealuri si fara aceasta curiozitate umana care ne face sa ne inaltam.

Nu suntem toti ingeri, cum nu suntem toti demonii...

In momentele cele mai negre ale vietii noastre exista intotdeauna o lumina care speram ca va straluci si pentru noi.

Viata noastra este in fond ceea ce facem, este o proba de supravietuire...

pleaca mama...

Dupa 2 luni in care ma cam impiedicam prin casa de ea si ii aruncam vorbe rele, a venit si ziua in care mama trebuie sa se intoarca in Romania...

Pot zice ca lucrurile intre noi nu s'au imbunatatit considerabil, dar am reusit sa ma apropii putin de ea, cu bune si rele e totusi mama mea...

Niciodata nu am avut o relatie prea buna noi doua, desi aparent asta lasam sa se inteleaga ascundeam foarte multe una de alta, dar acum am reusit sa rad si sa vb cu ea deschis fara sa ma feresc sau sa ma ascund, am reusit sa fumez de fata cu ea, desi am o varsta la inceput mi'a venit greu, sexul nu mai e un subiect tabu, doar faptul ca ma plictisesc repede de baieti si cam ii iau la misto o cam face sa imi mai tina putina predica, dar ma intelege, mereu am fost mai ciudata si diferita...

Toate astea ma fac sa imi para rau, pleaca...maine pleaca din Italia si eu nu am reusit sa ii spun macar ca  o iubesc...nu stiu daca voi reusi sa ii spun in cele din urma...sper doar ca ea sa simta, o singura zi alaturi de ea, si habar nu am ce ar trebui sa fac...

uneori zambetele pot provoca durere...

Inevitabil ne fortam gura sa mimeze un zambet atunci cand nu il vrem, inevitabil ne fortam sa credem ca e bine tot ceea ce facem si la fel de inevitabil ne lovim de situatii socante in viata noastra, ceea ce nu stim e ca nu ar trebui sa mai fugim atata dupa fericire, caci ea vine singura, doar ca e acoperita, trebuie doar sa o descoperi, ceea ce iti propui cu viata ta nu se va implini niciodata...caci viata are altceva pentru tine...si desi refuzi sa primesti inevitabil se intampla...

Am incercat atata timp sa fiu fericita, distrandu'ma pe seama baietilor, am incercat atata timp sa imi creez o relatie fericita...si acum...acum am o relatie...cu bune si rele, dar ma face cat de cat fericita...nu trebuie sa mimez acel zambet...il ofer doar atunci cand simt...nu ma mai distrez pe seama lui...ne distram impreuna...asta e rezolvarea...trebuie sa vezi opusul la ceea ce iti doresti si abia atunci vei fi socat sa constati ca asta te face cu adevarat fericit...

Uneori zambetele provoaca durere, dar cel mai placut e cand ceva ce te doare (adevarul, ceea ce iti doreai cu adevarat dar nu realizai) te face fericit...

Trebuie sa vezi dincolo de perdeaua ce inconjoara lumea ta si gandurile care iti transimt ceea ce vrei si iti doresti...

ma inec in tacere...

Nu mai sunt eu...nu ma mai recunosc, imi aprind o tigara si las fumul sa'mi acopere chipul trist...ma inec in tacere, caut zambetul ce mereu ma salva, imi opresc lacrima ce ar vrea sa imi spele chipul sters de cei 22 de ani fara o zi...ce trece...timpul nu iarta, greselile ne urmaresc, vinovatia ne face cu ochiu, unde sa te ascunzi?nicaieri ridici capul si iti continui viata cu pasi siguri, desi nici tu nu esti sigura de ceea ce faci sau ceea ce vrei, o raza de soara apare in geam, e menita sa te faca mai optimista, reuseste intr'o oarecare masura, dar...tacerea continua sa te inece...scrii aceste randuri in speranta ca te vei simti mai usurata...asa este...si totusi tacerea revine cu un nou val incercand sa te scufunde...

dezamagita...din nou...

Uneori viata nu e asa de roz, e adevarat ca depinde din ce unghi privesti, dar sunt zile in care nu ai decat un singur unghi de vizionat si nu e prea colorat...

Viata nu e toata roz, iar eu o stiu cel mai bine, desi ma ascund intr'o camera roz sau sub diferite lucruri roz...

Am fost dezamagita, de fiecare data de fete, prietenele sunt cele mai perverse fiinte din lume, si poate ca am nevoie de o prietena, sa vb si sa ii ofer tot, dar se pare ca nici una nu e demna de incredere si de cuvantul asta...iar am fost dezamagita...si totusi zic in continuare: am nevoie de o prietena, de ce? ca nu am incetat niciodata sa ma gandesc cum ar fi viata fara dezamagiri...

vreau sa ma indragostesc...

Port in valiza mea din spate aproape 22 de ani de amintiri, plini de clipe placute sau mai putin placute, de iubire si ura, de tristete si fericire, de iubiti blonzi sau bruneti, insurati sau virgini...dar nu port iubirea adevarat in valiza mea. Azi mergand pe strada mi'am opriti privirea insetata spre o pereche de indragostiti, cam ciudati ce e drept, dar se iubeau, se vedea pe ei, se sorbeau din priviri nu se puteau dezlipi din sarutari patimase...

Vreau sa mi se intample si mie, vreau sa vad doar calitatiele la persoana de langa mine, vreau sa o sarut si sa nu ma satur sa vreau sa petrec tot restul vietii mele langa el...

Cand am crezut ca m'am indragostit am inceput sa ma plictisesc, deci clar nu era iubire, cand am crezut ca incep sa tin la cineva am dat bir cu fugitii doar din cauza ca nu eram de acord cu acel sentiment, dar acum?acum daca se intampla sa se uite cinea in valiza mea lipseste ce e mai important...iubirea...

Vreau sa iubesc, dar nu cred ca pot, nu sunt in stare de acest lucru....poate intr'o zi....cine stie?

picaturi de amintiri...

Revin...revin incet si te ranesc...

Unde dragostea si amintirea se topesc...

Cu ochii pierduti in gol, retraiesti acele clipe trecute

Oftezi si te intrebi de ce acum sunt doar vise pierdute...

Revin...revin in mintea ta cu forta

Placerea trecuta aprinsa ca o torta

Nu trebuie sa regreti...a fost, dar va mai fi...candva

Poate cu alta persoana amintirea o vei ingropa...

Sunt picaturi reci de amintiri ce cad pe mintea ta...

Prezentul e fierbinte, stiu, le va dezgheta...

apreciez sinceritatea...

 

Spune'mi ca ma iubesti doar daca esti sincer si as prefera sa o faci cat mai rar, caci atunci cand aud sa fiu surprinsa, spune'mi ca sunt frumoasa doar daca iti place ceea ce vezi nu doar sa apreciezi munca mea de dinainte de a ma intalni cu tine in fata oglinzii, spune'mi ca sunt desteapta doar daca iti place ceea ce auzi nu doar ca folosesc termeni pe care tu nu ii cunosti, spune'mi ceea ce simti si fii sincer cu mine, cu tine, cu noi... Aceste lucruri ma fac fericita printre alte zile minunate pe care mi le oferi si cred ca orice femeie merita adevarul...

amintirile imi taie uneori o aripa...

A trecut ceva timp...inchizi ochii si iti spui ca a trecut, dar de fiecare data cand iti revine aceasta amintire iti vine sa o iei razna, simti nevoia sa te razbuni pe cineva...Au trecut mai bine de 5 ani, dar acele imagini iti apar in minte parca ar face parte din prezent...o copila, o copila atrasa intr'un joc tampit, ingrozita de o dorinta pe care nu o poate macar percepe...Iarna la tara unchiul sau o cheama sa ii arate ceva, ea naiva se duce sa vada...inca ii bate inima cu putere ca in acele clipe, caci prevestea ceva rau inima sa intr'un ritm alert...secundele ce au urmat, momentele, vorbele si gesturile acum poate ar lasa'o rece, dar atunci...atunci au socat'o...unchiul sau care o strange in brate si ii cere sa se culce cu el...cu un gest supraomenesc a reusit sa scape din bratele acelui om gigantic si sa fuga in casa...zilele ce au urmat erau o resetare toatala pentru ea incercand sa isi stearga din minte ceea ce s'a intamplat, dar gestul acelui om ingrozitor s'a repetat devenind din ce in ce mai insistent si gretos...De fiecare data gasea puterea sa il puna la punct...nu a zis nimic nimanui doar din simplul motiv ca nu vroia mila nimanui, nu vroia ajutor, se putea descurca singura, mereu s'a descurcat singura...apoi timpul a lasat in urma raul, dar amitirile il aduc mereu inapoi...

Rar se intampla sa isi mai aminteasca acele clipe, dar atunci cand isi aduce aminte zambeste si e mandra de ea, dar este oripilata de prostia unor oameni, poate asta o face sa se comporte atat de oribil cu barbatii, sa ii faca pe toti sa sufere...cert este ca a trecut timpul, la fel si ea, a tecut peste acea tragedie, dar de atunci de fiecare data cand este singura intr'o incapere cu un barbat linistea ei se zguduie putin...

Important e ca aripile cresc mereu la loc, iar atunci cand ele vor fi taiate de la radacina pot fi inlocuite cu unele artificiale, important este sa vrei sa zbori...

primul sarut

Pentru a avea parte de un sarut adevarat trebuie ca el sa insemne ceva.

Trebuie sa fie cu cineva pe care nu ti'l poti scoate din minte, pentru ca atunci cand buzele se ating in sfarsit sa'l simti peste tot.

Un sarut asa de fierbinte si de profund, ca nu ai vrea sa se mai termine chiar daca nu mai ai aer.

Nu poti trisa primul sarut. Crede'ma, atunci cand intalnesti persoana potrivita primul sarut...este totul.

sunt bine...

Daca te intereseaza si vrei sa stii, afla ca sunt bine, sunt departe de toata lumea rea, care din lipsa de ocupatie iti complica viata si te influenteaza, sunt departe de amintiri, de frig si de saracie, departe de promisiuni nerespectate, de cuvinte aruncate la intamplare sau prietenii false...sunt aici...imi e bine...si stiu ca va fi si mai bine de atat...

fluturii prind aripi iar...

A trecut...nici nu mai stiu...dar a trecut...nu mi'a lipsit internetul...mi'a lipsit blogul, paginile mele in care imi asterneam gandurile deschis, jurnalul sufletului meu...dar...dar acum sunt iar in fata acestei inventii cu multe butoane care imi permite sa imi eliberez mintea si sufletul de tot ce am mai rau in mine...

As putea zice ca pentru un timp m'am simtit fara aripi, un fluture care vrea sa zboare dar nu are cu ce...aveam atatea ganduri dar nu aveam internet...uite'ma din nou cu aripile desfacute gata sa zbor zilnic in lumea blogului meu si a celorlati blogheri?e corect zis asa?ce conteaza?e blogul meu pot inventa cuvinte:))

Va pupa Alexutza!!

dorinta de a face rau...

Totul a mers bine, exceptand certurile care condimenteaza o relatie...dar de curand in venele mele, in mintea mea e dorinta....o dorinta pe care incerc sa o stapanesc, o drinta de care credeam ca am scapat...se pare ca o boala vindecata revine mereu....

E atat de greu sa iti stapanesti impulsurile, mai ales cand stii ca persoana de langa tine merita...e atat de greu sa faci bine si atat de usor sa oferi suferinta...involuntar fac asta...ca de obicei arunc cu vorbe grele, il fac sa se simta mereu vinovat si neputincios...de ce ale de ce?mai nou am o dorinta ce ma face sa inebunesc...dorinta de a insela...ma stapanesc...dar voi putea fi mai tare ca dorinta'sper ca da caci el chiar nu merit...

lipsa de sens...

Ei au spus ca fericirea absoluta nu exista, apoi ei au mai spus ca fericirea are un pret ar putea sa se hotarasca in privinta acestui lucru?poate asa reusesc sa ma hotarasc sa devin si eu fericita pentru tot restul vietii...

Nu mi se pare ca viata ar avea un sens....a trecut ceva timp de cand nu am mai scris pe blog, asta pentru ca nu am timp si nici internet...ciudat ese ca in tot acest timp mi-a lipsit blogul, asta datorita faptului ca mi de ganduri doreau sa fie asternute undeva sa se elibereze...astfel le-am tinut in mine si ervii mei, linistea mea a fost foarte tare zdruncinata...imi este dor de el...imi lipsste...cine este el§?este trecut...viata ...tot...parca nu mai sunt eu...

Daca fericirea ne-o facem noi se pare ca am o inclinatie spre schimbare...oscilez intre fericire si depresie...atunci cand sunt prea fericita ma linistesc singura facandu.mi zambetul sa dispara la fel ca atunci cand cad in depresie si incerc sa ma bine dispun...important e sa primesc o mana de ajutor...dar atunci cand simti a esti singur desi toata lumea e in jurul tau....toate promisiunile...toate...ganduri...hai noapte buna...o noua zi de munca te asteapta maine sa speram ca va fi mai fericita...

si totusi...daca as iubi, nu ai fi tu cel de care m'as indragosti...

Iubirea...nu exista!!!este doar o imaginatie frumoasa, un ideal...dreagostea e un manifest egoist, niciodata nu va exista iubire vesnica...oamenii sunt diferiti... de asemenea nici iubirea reciproca nu exista...

Si jucandu'ma cu bricheta aman momentul in care imi voi aprinde o tigara...la fel cum aman momentul in care voi cadea prada acestei cumplite boli...care la inceput pare o boala ce poate fi acceptata cu usurinta, dar mai tarziu te trezesti ca se extinde in tot corpul tau, in toata mintea ta...si...la naiba...imi aprind aceasta tigara care imi unge gatul si ma face sa imi spun ca daca intr'o zi voi permite si dragostei sa intre in sufletul meu precum fumul de tigara in plamanii mei atunci am sa o fac...dar o voi face in modul meu...

Si totusi...daca as iubi, nu ai fi tu cel de care m'as indragosti...

candva amanta...acum iubita cu drepturi depline

Privind in urma realizez cate s'au schimbat in viata mea...de la fata care statea din interes cu baietii, care avea un iubit care o ajuta si unul care ii daruia restul de placere la fata care daruieste in aprope aceiasi masura in care primeste, de la prefacuta la o fata total sincera din punct de vedere al prefacatoriei...de la amanta...da...adica...ce vremuri...de la amanta la iubita cu drepturi depline...adica aveam drepturi si inainte dar acum e diferit...nu simt ca e el...dar simt ca poate fi el...nu e genul romantic, nu e genul care sa imi sopteasca noaptea la ureche lucruri marete, nu e genu care sa imi faca zeci de cadouri, nu e genu care ...genu care l'am tot avut in viata...e un gen simplu dar foarte complicat...e natural si imi ajunge...
Adica...imi lipseste viata acea complicata, care aveam eu grija sa mi'o complic...imi lipseste suspansul si palpitatia, adrenalina din sange...nu mai e...dar toate astea le'am dat pe siguranta si liniste...nu stiu daca e genu meu...dar...sunt impacata...cred si vreau sa cred...am momente cand ...da...am momente cand regret tot ce nu mai e...singura?nu...deprimata?nici pe departe...amanta?poate mai tarziu...

daca maine nu ar mai veni....?

Ma gandesc cum ultimul gand m'a cutremurat si a lasat in mine o umbra de frica...dar nu nu voi lasa acest gand sa imi spulbere visul...voi astepta si ziua de maine voi astepta mereu...pana va veni...

Daca ziua de maine nu ar mai veni?nu'i asa ca ti'ar umple sufletul si mintea de regrete....cate lucruri care le'ai facut, si le'ai facut gresit, sau cel mai rau te'ar durea toate lucrurile care nu le'ai facut...

Te'ai gandit macar o clipa?te'ai gandit ce ai regreta daca maine nu ar mai veni, cel mai tare?

Nu ti'ar parea rau ca nu ti'ai cerut iertare celor carora le'ai gresit, sau ca nu i'ai spus ca o iubesti persoanei ce ai iubit'o si cu ultima picatura de sange ce iti curge val vartej prin vene?

Eu am la fel ca voi sute , mii...infinite de regrete...nu regret nimic din ceea ce am facut, voi regreta mereu ceea ce nu am facut...de acea ma gandesc cu groaza ca daca maine nu ar mai veni...nu as mai apuca sa fac ceea ce nu am apucat inca sa fac...

viata e un joc de noroc, cine triseaza castiga...

Am invatat diferite lectii in viata, una mai dureroasa ca alta, una mai comica ca cealalta sau una mai placuta ca toate celalalte...ideea e ca un singur lucru l'am inteles mai bine ca restul fetelor si asta ma face sa ma simt norocoasa, faptul ca viata e ca un joc de noroc...noi avem zarurile in mana, e adevarat...dar odata aruncate zarurile ajunse jos arata cifra care o asterne norocul...important e sa stii sa profiti de clipa de neatentie a celor de langa tine pentru a putea invarti zarul in favoarea ta...si uite asa ajungi la o mare vorba...destinul ni'l facem singuri! ;)) nu stiu cat de bine e sa trisezi, dar cand e vorba de binele tau cel a celor din jur cade...e legea lucrurilor...nu gandesc egoist deloc, nici nu as putea...esential e ca atunci cand simti ca jocul in care arunci zarurile e atat de serios incat nici sa trisezi nu poti e mai bine sa te opresti...e bine sa stii cand sa te opresti, la fel de bine e cand stii cand trebuie sa reiei jocul privind in ochii partenerilor de joc...

responsabil fara cale de intoarcere...

Va aduceti aminte cand erati copii si cea mai mare grija a voastra era daca vei primi cadou de ziua voastra o bicicleta, sau daca veti avea voie sa mancati dulcuri inainte de masa...sa fii lasat afara cat mai mult...ideea de maturitate e total supraevaluata...adica, pe bune, nu va lasati pacaliti de pantofi misto si partide grozave de sex si de lipsa toatala a parintilor care sa va zica ce sa faceti. Sa fii adult inseamna sa ai responsabilitati...responsabilitatea, e chiar nasoala...foarte nasoala

Adultii trebuies sa  fie in anumite locuri si sa faca anumite lucruri sa castige bani si sa isi plateasca chiria, sa mai fii nevoit sa ai grija si de viata celor de langa tine....aloo atunci sa vezi responsabilitate. Te face sa crezi ca problemele legate de bicicleta si dulciuri suna foarte bine!

Cea mai infricosatoare parte a responsabilitatii? cand gresesti si lasi sa iti scape printre degete.

Odata ce ai trecut de timpul coditelor si a completatul oracolelor, responsabilitatea nu mai dispare, nu poti sa o eviti, ori ne obliga cineva sa dam ochii cu ea, ori suportam consecintele...si cu toate astea....sa fii adult are si avantaje...adica pantofii...sexul, lipsa toatala a parintilor care sa iti zica ce sa faci sunt al naibii de placute...

imi urlu gandurile...

Vis sau realitate?

Singura sau inconjurata de prieteni?

Adevarata sau falsa?

Zambet lau lacrima?

Sunt doar extremele in care cad in anumite perioade...e greu sa stabilesti o latura, o dunga care sa o trasezi si sa ramai pe ea...de ce? pentru ca atunci cand nu ai mintea lucida e greu sa te hotarasti cum sa fii...sau ideea e ca nu vrei sa fii in nici un fel, devii imprevizibil...asta e cuvantul..IMPREVIZIBILA...si totusi atat de vizibila...

sete de lacrimi...

O sete nebuna de lacrimi te cuprinde copila inocenta imbracata in haine de femeie impunatoare....si totusi gasesti puterea necesara sa le opresti...o ploaie de cuvinte grele si ganduri murdare te loveste in fata...singura...dar ai curaj sa crezi in tine...atat de absurda pare viata in astfel de momente...

Simti cum timpul te apasa, trec orele...trec zilele, sptamanile, lunile si anii pe langa tine...simti cum viata se scurge...te macina gandul ca vine o zi in care nu vei mai avea nici un farmec...va veni o zi in care nu va mai ramane nimic din tot ceea ce sperai...din ceea ce aveai...

NU IMI PASA! acum sunt simple vorbe...candva credeai in ele...

Pare ca ai teama sa fugi de trecut, sau sa iti traiesti prezentul, dar de fapt nu vrei sa stii ce e cu tine...te minti sau chiar e bine?...vrei sa uiti, sa strigi...sa plangi...dar nu o vei face...noaptea patrunde lent in sufletul tau fara sa iti dai seama...dar nu e prea mult sa speri...

nebunie de moment

Cand ai savarsit nebunia de a incrediinta cuiva un secret, singurul mijloc de'a fi sigur ca il va pastra numai pentru el, e sa il ucizi numaidecat...dar cand ai savarsit aceasta nebunie nu ar trebui sa iti aplici si tie o pedeapsa ca ai indraznit sa comiti aceasta greseala?...si cu un deget pe tragaci te intrebi in cine sa arunci singurul glonte ce il ai....

Iti aprinzi o tigara si incerci sa te concentrezi asupra subiectului...dar setea de a face rau cuiva nu te lasa...

clasicul banal...

Abia ce am terminat cana de lapte rece, pe care o beau doar cand ma simt fara pic de vlaga si ma intind spre acelasi viciu, clasic si banal, ucigator dar atat de placut...ezit o clipa sa aprind aceasta tigara, dar cand o fac trag cu simt de raspundere in mine, imi inec oboseala in aceasta mica pipeta...

Daca spui banal esti condamnat, daca spui plictiseala se interpreteaza altceva, asa ca preferi sa nu mai spui nimic, si totusi simti cum ai ajuns intr'un punct in care monotonia cotidiana, faptul ca mergi zilnic la acelasi loc de munca si faci zilnic aceleasi lucruri, faptul ca ai slabit, faptul ca incepi sa nu te mai placi pe tine, sa nu iii mai suporti pe cei din jur si faptul ca ai devenit prea obosita sa mai fii tu te face sa crezi ca revii in clasicul banal al tuturor oamenilor normali...ai putea incerca cu toate fortele tale sa scapi din acest vartej de chestii care iti vin greu sa le accepti,dar stii sigur ca ai intrat in puntul asta pentru moment, si mai stii sigur ca atunci cand viata ta are nevoie stii sa iti pui sare si piper dupa gust...

Deci, acum ca ti'ai descarcat cat de cat mintea stinge tigara si odihneste'te...noapte buna!

prima floare, prima emotie...

Atunci cand o femeie primeste o floare se simte speciala, dar atunci cand o femeie primeste o floare de la o persoana speciala se simte coplesita...un gest banal devine un cuvant maret si te umple de emotie, poate nu ai pe buze cuvintele necesare sa ii spui cat de mult conteaza acest gest dar cu siguranta se poate citi in zambetul si ochii tai cum incerci sa ascunzi o urma de emotie...

Si uite asa...barbatul din fata ta ce il consideri dur, devine o fiinta sensibila...

candva...eu, luna si o privire...

Ce ciudat e timpul...acum ceva timp in urma priveam la luna..imi placea ceea ce vad, nu o iubeam ci doar o indrageam...imi placea sa o privesc, doar ca ea, luna, statea nemiscata pe cer...un cer cu mii de stele, la care as fi putut privi linistita...dar eu priveam luna...atat de nepasatoare mi se parea...am insistat...am incercat sa o cuceresc...dar era de neclintit, acum ca am ales sa privesc catre o mica stea ce lumineaza intreaga viata luna imi vegheaza drumul...e acolo deasupra capului meu, e acolo in spatele, in fata mea...e peste tot...dar acum ma uit la luna si zambesc caci in palma am o stea...si nu orice stea...e steaua mea...care lumineaza pentru mine...
Candva obijnuiam sa privesc luna...acum ma priveste ea, si eu admir stelele...

lasitate de curajos...

Atunci cand esti in continua cadere ai tendinta sa dai vina pe viata si sa spui ca viata e o lupta si sa  te minti singur ca trebuie sa nu te dai batut...dar ceea ce nu stiu multi e ca lupta e o dovada clara a lasitatii...un las...un las mare lupta...tine cu dintii de viata...

Nu ai curaj sa crezi in tine atunci cand esti jos...eviti gropile sa nu cazi, alegi drumurile usoare si atunci cand esti in razboi spui ca vei lupta, o mare greseala, o dovada absurda de lasitate...vrei doar sa dovedesti ca esti de neinvins...un adevarat curajos alege drumul cel mai periculos in viata trece prin el cazand intentionat sau din neatentie, posibil inevitabil dar cu zambetul pe buze se scutura de praf si merge mai departe...viata nu e roz, dar putem pretinde asta, drumurile nu au doar fluturi dar putem sa ne inchipuim...

Lasitatea unui curajos poate deveni curajul unui las...

Si privind fumul ce buzele mele in emana, in putinul aer din camera mea mica si plina de idei stupide,ma intrb oare eu in ce categorie ma incadrez?... saut o lasa?sau o curajoasa??...fac o pauza in care mai trag cateva fumuri si sting tigara pe jumatate, raspunsul e la fel: jumatate jumatate...pot usor sa abandonez sa aleg o cale mai usoara, sa elimin obstacolul din viata mea, dar vreau sa cred ca pot sa ma ridic si sa ma scutur zambind de fiecare data pana voi invinge ageasta gaura din viata mea, dar oare nu e  o dovada de lasitate faptul ca eu refuz sa parasesc un teren mult prea dur pentru mine?

Raspunsul nu il stiu, dar stiu ca nu ma dau batuta...

o noua etapa...

O noua etapa in viata mea, un nou pas si un nou sentiment...straniu, ciudat, bizar si putin confuz...
Gelozie sau doar dorinta de a pastra? Daca asta e gelozie inseamna ca imi doresc ca ceva sa fie al meu si sa nu imi fie suflat...sau poate fi la fel de simplu ca in jocurile din copilarie cand incerca sa imi fure cineva jucaria si eu luptam pentru ea apoi o aruncam...bine a trecut ceva timp de atunci si vreau sa cred ca m'am mai maturizat...idea e ca acest sentiment oarecum nefondat imi da de gandit...imi aprind o tigara si imi spun ca de data asta nu voi lupta...mai trag un fum si imi schimb parerea...pana termin tigara stiu sigur ca voi ajunge la concluzia ca aceste ganduri nu isi au rostul...chiar daca ar fi sa fiu inselata sunt sigura ca nu as suferi, mi'ar creste doar pofta de rautate si dorinta de razbunare....sau poate as fi nepasatoare...sunt atat de schimbatoare si sucita...chiar nu am motiv sa fiu geloasa dar imi doresc sa fiu...sau poate nu...nu stiu de ce ideea asta o am acum in cap?totul merge bine...este ok si in regula...sunt surprinsa ca inca nu m'am plictisit...dar daca va veni acea zi stiu clar ca nu e el ceea ce am nevoie si voi zice next...

cat de mare trebuie sa fii pentru a distruge?

Un singur gram de durere poate zdrobi o inima mare, o poate sfarama sau o poate inebuni...si te intrebi cum se poate una ca asta...un lucru mic sa distruga un lucru maret? Durerea...e cea mai grea povara, cel mai amar chin si cea mai nebuneasca nebunie...Uneori ma simt atat de mica, dar nu distrug nimic...caci atunci cand ma simt mica ma simt fara putere...sunt doar simple vorbe...si totusi e ceva pe sufletul meu nerostit...ceva nefiresc de dureros...nici eu nu imi dau seama...e un gram de durere lasat de timp si de trecut?e un gram de durere uitat de cineva in mine?sau pur si simplu e o stare de moment pe care o dramatizez eu? tot ce imi doresc e din nou o schimbare in viata mea...si nu trebuie sa fiu mare pentru a distruge prezentul cu un viitor mai roz...

fericirea creaza dependenta...

Ca atunci cand dai unui barbat mana libera si te trezesti cu ea prin toate locurile, si fericirea nu se poate stapani...apare intai in coltul buzelor, apoi in inima si mai tarziu se duce la creier...de aici deduc ca provoaca dependenta...nu te saturi sa fii fericit...si cred ca aleg ca acest drog numit "fericire" sa il pastrez in venele mele pentru tot restul vietii...am sa incerc sa nu ma vindec de acest narav si sa ii molopsesc si pe ceilalti cu aceasta stare...

Singura intrebare e oare noi chiar nu vedem cat de fericiti ar trebui sa fim?

sopteste'mi pe intuneric ca ma iubesti...

Nu imi mai este frica de ploaie, nu ma mai feresc de iubire si zambesc din toata inima...

Orice cuvant este un adevarat cadou, trebuie sa stii cum sa il primesti si conteaza din partea cui vine...un necunoscut intrat in viata ta dar sentimentul ce te urmareste e ca il cunosti de o viata...iti deschizi inima si inchizi ochii traind un vis ce nu iti pasa daca se va termina...

Pe intuneric in bratele lui cuvintele capata un alt sens...atingerile au alt tel si sentimentele devin un mister placut ce nu trebuiesc rezolvate...

zambet de copil...

Ca o copila m'am lasat purtata de dorinta ce imi acaparase mintea....cu el in masina as fi vorbit toata noaptea cum o facem de obicei...dar un inpuls m'a facut sa deschid portiera si sa ma indrept cu pasi siguri spre marea din fata mea..nu imi pasa ca in urma mea el va ramane nedumerit...
Luna pata marea ce se zbatea ca nebuna...un vant imi mangaia parul pe spate...fascinata de puterea cu care valurile se izbeau de malul de pietris m'am apropiat si abia cand spuma valurilor  se apropia de mine el m'a tras sa nu fiu udata...dar incapatanata ca un copil alintat m'am apropiat mai tare de apa... si atunci cand el a inteles ca nu o sa il ascult m'a lasat. Un nou val mi'a umplut tenesii de apa calda...surprinzator dar frigul de afara putea fi stins cu apa din mare...mi'am aruncat repede papucii si m'am bagat in apa...un zambet de copil a aparut pe chipul meu...eram ca un copil in lumea lui...el doar ma privea...ce o fi fost in mintea lui numai el stie dar eu mi'am facut placere ...ba chiar mai mult l'am bagat si pe el in mica mea placere udandu'l :)))

de ce?

Privind azi cum un gandac trecea prin iarba din care eu imi faceam carare mi'a intrat o intrebare putin cam retorica in cap...DE CE? de ce nu ne indragostim de ceva toatal diferit de noi...de ce o femeie se indragosteste de un barbat? de ce nu poate iubi un gandac, de ce nu poate iubi un animal...ciudata intrebare...nu stiu daca raspunsul m'ar multumi dar stiu sigur ca intrebarea e prosteasca...era doar o nelamurire de a mea..poop roz

anii de liceu...

De cateva zile tanjesc dupa ceva...dupa ceva ce am avut si as mai vrea...ceva ce la momentul respectiv nu constientiza...scumpii ani de liceu...auzeam des vorba asta, dar nu reuseam sa o cred...acum ajunsa in pragul amintirilor din liceu tind sa dau dreptate expresiei "anii de liceu sunt cei mai frumosi"...doar prin simplu fapt ca acolo inveti cu ce se mananca atat viata cat si distractia...ajungi din copil adolescent si iti faci amintiri, iti faci prietenii de vor dura o viata sau care doar te fac sa zambesti atunci cand te gandesti la ele....

Ore pierdute in banca din care te gandeai la cu totul altceva decat la ceea ce profesorul din fata ta incerca sa te invete, pauze total fascinante cu colegii la fumat cu fetele la barfa..., incercari esuate sau total benefice de a copia la o lucrare de care habar nu aveai....figuri, fite si moda, barfa, glume, baute si cat mai multa distractie...toate astea sunt doar cateva chestii ce fac viata de licean sa devina desprinsa din alta lume...acum...nu imi ramane decat sa ma gandesc cu drag la tot ce a fost...si sa imi para rau ca s'a terminat...

o copila ce isi urmeaza drumul...

Abia am facut ochi...e tarziu...dar mintea imi fuge departe...e destul de matinala...am invatat sa ma las purtata de val...sa nu mai calculez fiecare pas sau miscare...am lasat garda jos si am ajuns o copila ce isi urmeaza drumul lent..fiecare pas e facut hotarat...nu privesc in urma si imi permit sa am incredere in persoanele din jurul meu...pot foarte usor sa vorbesc cu trecutul caci ma ajuta viitorul...Cu zambetul pe buze si cu speranta in suflet am pornit pe un drum care sper sa imi ofere tot ce e mai bun...

nu e chiar cum vrem noi...

O dorinta arzatoare de a lasa totul balta, lipsa de vointa, parasirea terenului de lupta...deprimare...un urlet interior vrea sa se faca auzit...si incerc sa il mentin acolo...pastrez durerea...o lacrima isi face carare pe obrazul meu...curge in zig zag...e ametita caci o imbata ochiul meu in bataia inimii din gat ce abia imi lasa aer sa respir...O stare trecatoare ca altele...dar simt nevoia sa imi exprim gandurile...si unde alt undeva as putea sa o fac mai bine decat aici...nu e nici o suferinta provocata de cineva...doar eu care nu imi mai gasesc linistea interioara uneori...sunt speriata si as vrea sa pot disparea...dar nu e chiar cum vrem noi...

In ochii ei goi se putea citi curiozitatea...dar nu se putea citi curiozitatea de ce...doua buline mari...asa se puteau descrie acei ochi...isi musca buza si in mintea ei un gand incolti...o copila cu o imaginatie bogata...o copila atat de puternica...nici ea nu realiza cum poate fi atat de matura in spatele aparentelor...si totusi...zambetul ii este inca inocent...viata e tot o joaca pentru ea... Gandurile negre deja par a disparea...are o noua jucarie cu care isi poate satisface dorinta de viata...se poate juca in voie...

la multi ani mami...

E ziua ta scumpul meu...as fi avut atatea sa iti spun...sa iti ofer...te'as fi alintat ca de obicei...dar nu sunt...nu esti...important e sa fii bine...imi este atat de dor de tine...

Azi e ziua ta Bijoux, esti un catel minunat si chiar daca nu iti sunt alaturi mami se gandeste la tine mereu...

LA MULTI ANI PUIUL MEU DE BICHON!



joc copilaresc...

In cele din urma curiozitatea a fost mai puternica ca mine...am cedat si am acceptat sa ma intalnesc cu el...vroiam sa vad cat de tare se poate umili sau cat de dur poate fi...ei bine...pot zice ca m'a surprins...ca de obicei a venit cu un buchet de acadele la mine...facand o paranteza...e original baiatu...a stiut sa ma citeasca si sa realizeze ca florile pentru mine...simple flori...pe cand acadelele...de la a doua intalnire m'a intampinat cu acest binemeritat dar :)))...am urcat in masina...asculta melodia care credeam ca il face sa i se ridice parul in cap de cate ori am pus'o...is atenta la detalii...am avut un profesor bun...a vrut sa ma sarute...binenteles ca l'am luat repede...si firar sa fie...in loc sa se inerveze radea...vedeam ca se oftica dar imi radea in fata...
- Asta imi place la tine...
- Nu vreau sa iti placa de mine nu intelegi...
Dumnezeule...am ironizat putin situatia, incercand sa il iau peste picior usor...nu pot sa imi bat joc de el si asta m'a pus putin pe ganduri...ce am mai vorbit nu stiu...cert este ca ma sarutat brusc si la fel mi'a trecut si plictiseala fata de el :)) pare un joc copilaresc...dar in lumea mea roz am nevoie si de asta...

complicated

Acum ca situatia nepotelului meu s'a mai stabilit si nu s'a pierdut pe drum ma face sa levitez de bucurie, desi pericolul nu a disparut...tot ce pot face e sa ma rog...si cred ca e un ajutor destul de mare...

Mai e problema cu EL...daca pana acum totul era roz...acum incerc sa schimb situatia...de ce?pentru ca nu imi plac lucrurile simple...pentru ca deja pune suflet si nu vreau...deja imi zice cat de mult ma place...si ca ma vrea pt mult timp langa el...nu ma sperie gandul...dar nu cred ca sunt pregatita...l'am vrut l'am avut...acum...de placut...nu stiu daca imi mai place...nu mai are farmec jocul..desi se mentine tare pe pozitie l'am avertizat ca nu vreau sa tina la mine...

-Gazo, vreau o relatie serioasa cu tine...imi placi mult...te vreau numai pentru mine, vreau ceva doar al meu...

-Ai sa gasesti intr'o zi ceea ce iti dorest...Eu nu am fost si nu apartin nimanui, nu vreau...

Cautam privirea lui sa vad cat de tare il doare...incerca sa para dur...e dur...imi place asta, dar sufletul sau e mai bland ca un iepuras de paste...ochii lui nu exprimau nimic...tragea doar din tigara...poate l'am dezamagit...

Nu s'a pus problema despartirii...daca era ceva intre noi, dar simteam si eu si el...fara sa vorbim ca deja se rupe...

-Sa nu uiti ca esti o dulce...astea au fost ultimele cuvinte inainte sa cobor din masina fara sa ma uit in urma si sa intru pe usa casei...

Nu vreau sa il ranesc...l'am avertizat sa nu se ataseze de mine...poate nu a vrut...eu am aplicat ca de fiecare data jocul meu stupid...cucereste si pleaca...imi e drag...asta e...ce va fi va fi...ma macaci curiozitatea...caci cu cateva minute in urma mi'a dat mesaj ca ma roaga sa imi fac timp si pentru el diseara ca vrea sa ne vedem sa vorbim...tot ce imi doresc e sa fie dur...sa nu incerce sa se umileasca....sa faca gargara ca ma vrea ca ma place...deocamdata nu stiu daca ii fac pe plac...intre timp dau o fuga pana la sora mea la spital...poop roz

sa vrei si sa nu poti...

Cea mai mare durere e sa iti vezi aproapele suferind...sa vrei sa ajuti dar sa nu poti...te simti atat de slab...atat de lipsit de putere...o incurajare...o vorba buna...nu e de ajuns...simt ca ar trebui sa fac mai mult...
Cand credeam ca totul incepe sa se aseze cat de cat la locul sau...lumea mea s'a daramat azi dimineaza cand sora mea...Ina mea...a avut o hemoragie...inca mai sper si ma rog sa nu fi pierdut sarcina...imi doream atat de mult sa fiu matusa...il vedeam deja in bratele mele gangurind si tragandu'ma de par...oribil...asa ma simt eu...dar oare ea?...

battery low..

Azi vreau sa lenevesc...un soare ce imi intra pe fereastra ma incurajeaza sa nu ma dau jos din pat...ci doar sa stau sa privesc prin fereastra la el...mai inchid ochii si mai atipesc putin...imi ajung noptile nedormite...nu sunt obosita...doar trebuie sa imi reincarc bateriile...caci diseara o iau de la capat...poop roz si sper ca razele soarelui sa intre in sufletele tuturor...

un vis implinit...

Incerci sa deschizi ochii sa te lovesti din nou de orgoliul tau de a fi singura...si realizezi ca nu visezi...e adevarat tot ce traiesti...nu e o poveste de iubire...e o poveste dintre o fata si un baiat ce par a se potrivi...doar ca e prea devreme sa se stie cat de mult se potrivesc...asa ca ea traieste clipa si se bucura de fiecare zambet din partea lui si ii raspunde cu acelasi zambet copilaresc, caci atunci cand simti ca esti iubit devii un copil intr'o lume roz...
Nu ai visat niciodata la o relatie serioasa, ci chiar ai fugit de fiecare data cand ai constatat ca asta urmeaza....acum insa ti se pare ca ti se implineste un vis...e posibil sa nu stim ce visam cu adevarat?...e iubire?sau doar atractie?nu conteaza doar te bucuri ca cineva reuseste sa te imblanzeasca cu acelasi caracter cu care tu o faceai candva ...

colorez vise...

Colorez vise...

Cu ganduri incinse...

Inchid ochi fericiti...

Ating obraji obositi...

Esti aici...imi zic sa ma vrei...

Sunt aici...si astept sa ma iei...

Atingema incet...e perfect...

Pentru mine nu conteaza nici un defect...

Te asteptam...si nu credeam...

Acum ca ai venit...hai sa visam sa coloram iubire gram cu gram...

zambet pentru tine...

M'am spalat pe dinti si m'am pregatit sa iti zambesc...meriti scumpul meu blog...un zambet din toata inima...aici imi expun toate gandurile si tu nu ma judeci...doar ma asculti...aici imi exprim gandurile rele...caci nu vreau sa le zic nimanui...vreau doar sa le ingrop in taste si sa uit...si intr'un mod atat de perfect tu ma ajuti sa uit...dupa ce imi descarc sufletul aici ma simt mai usurata...acum zambesc...zamvesc pentru tine, pentru mine...pentru tot...ce a fost ce este si ce va fi ...

poopici rozi :P

ramai zambet langa mine...

Ramai te rog...am nevoie de tine, zambet...tu esti strictul necesar din viata mea...ai grija de mine cum ai facut'o pana acuma...simt cum usor usor te retragi din viata mea...nu vreau...nu iti permit sa pleci...fara tine mi'ar fi viata si mai grea...sunt atat de obosita ca gandesc atat de aiurea...poop roz nb...