vineri, 30 decembrie 2011

imagineaza'ti....

Pasiune pierduta in abis....
Se trezeste dimineata in patul ei gol...la fel de gol cum este si ea in interior...isi cauta forta necesara sa se ridice din pat dar o imagine o lovi si o afunda in perna facand ca lacrimile sa ii spele chipul trist...
Un pas grabit ce il facuse acel barbat in seara in care nici gandul nu ar fi permis un asemenea vis...el ce ii sopteste ca o vrea si ca mereu a vrut'o...spaima din inima sa nu ii permitea decat sa rosteasca ca nu este bine, dar intrebarea lui o facea sa inebuneasca de dorinta: "nu ma intereseaza daca este bine, tu ce iti doresti?"...chiar asa ce isi dorea ea?nici ea nu stia...stia doar ca trebuie sa puna deoparte poftele caci el era fructul interzis....era un barbat puternic, frumos, matur comic si plin de calitati, dar nu era barbatul ei...era al prietenei sale...era imposibil...si totusi...el o mangaia in intunericul camerei pe picioare...incercarea ei de a isi tine rasuflarea probabil ca a dat gres atunci cand a apucat'o in bratele sale puternice si a intors'o cu spatele catre el si a inceput sa o sarute in cea mai erogena zona a corpului sau, umarul drept...probabil in linistea camerei se auzea inima ei batand cu atata putere ca ar fi spart orice timpan...
Tentatia era mare...dar la fel si responsabilitatea ce trebuia sa si'o asume asa ca a facut ceea ce trebuia: a incheiat acea incingere si ardere de ratiune....refuzandu'l desi nu era deloc ceea ce isi dorea...
Sperand ca tot ce i s'a intamplat a doua zi va fi uitat a adormit...dar a doua zi nu mai putea privi cu aceiasi ochi...deja pasiunea cu care ar saruta acele buze carnoase o faceau sa nu isi poata controla privirea si il evita pe cat posibil...doar ca el facea opusul ei...ii aparea mereu in cale si ii soptea forbe frumoase pe care ea nu le auzeau, treceau pe langa urechea ei...ea doar privea acele buze cum se misca si care ar fi vrut sa se miste deasupra alor ei...nu putea crede...vroia sa se opreasca tot...dar mereu lasa o urma de indoiala, ar fi vrut sa aiba curajul sa il sarute, de ce nu o facea el?pentru ca astepta sa faca ea acest pas sa nu se simta fortata...dar daca ea nu ar fi avut curaj...zile intregi jocul a continuat, chiar si sub ochii prietenei ei, a iubitei lui, fara ca aceasta sa banuiasca ceva...dorinta crestea ca gradele in termometru...ar fi vrut...se instala ceva in ea...se ruga sa nu fie iubire...el o facea sa se simta o mica printesa..sarutul ce a unit in cele din urma buzele lor a fost unul scurt...probabil ca buzele fierbinti ii ardeau pe amandoi...
Mult prea mult e acum pentru ea...se ridica din pat si isi freaca ochii sperand ca a fost doar un vis...caci au trecut aproape 2 ani de atunci si nu mai stie nimic de el...desi ea e a fugit de el...

joi, 29 decembrie 2011

capat de an...capat de drum?

Inca un an din viata...ne apropiem cu pasi repezi de 2012...se zice ca e sfarsitul lumii...nu stiu sigur daca e...
Atunci cand am plecat nu m'am uitat in urma niciodata...de fiecare data mi'a fost greu...dar atunci cand lasi in urma ceva care poate trebuia sa fie al tau? Ca atunci cand un cub de gheata ardea placeri pe trupul meu....strange'ma in brate sa arda si dorul...
Ma mint singura...ca uit ca nu imi mai pasa...dar e vie amintirea...am incercat sa ma arunc in bratele altuia intr'o noua etapa de viata...am facut greseala vietii mele....regret...m'am amagit pe mine si pe ei...acum cum pot spune "nu te mai vreau, il vreau pe el?"
Ca atunci cand sarutul tau ma hranea...acum sunt flamanda...saruturile sunt platonice...imi e dor de pasiune...de dragostea ce uneste 2 trupuri in unu...nu doar sexul de placere...ma simt bine, ma imbrac si ma culc...
E ca si cum ai merge pe un drum...alegi singur aleile pe care sa mergi, dar nu stii care te duce la destinatie...si cand te uit in fata vezi un drum inchis...te intrebi ce este de facut?realizezi ca nu mai ai nimic...nimic de castigat, nimic de pierdut...sa fii las sa recunosti ca ai ajuns la capat de drum, luand calea nepotrivita sau sa stai in fata drumului si sa astepti sa se curme pamantul sub picioarele tale astfel venind sfarsitul tau si al lumii?
Moartea...sinuciderea...cuajul...dorul...depresia...cuvintele ce nu credam sa le am in cap...

miercuri, 21 decembrie 2011

interviu ce ar trebui sa dea de gandit....

Zilele trecute am gasit pe facebook o imagine care mi'a atras atentia...am incercat sa descifrez ceea ce scrie si am ramas trasnita cita drepate poate exista in spatele acelor vorbe...poate ca de multe ori desi stim ca nu facem bine ceea ce facem continuam sa facem, la fel cum fumatorii fumeaza desi sunt constienti de toxinele ce le includ treptat in organismul lor...ideea e ca mi'a placut foarte mult.

Interviu cu Dumnezeu
                                           de Octavian
                                                                       Paler
  • Ai vrea sa'mi iei un interviu, deci...zise Dumnezeu.
  • Daca ai timp...i'am raspuns. Dumnezeu a zambit.
  • Timpul meu este eternitatea. Ce intrebari ai vrea sa imi pui?
  • Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi'a raspuns :
  • Faptul ca se plictisesc de copilarie, se grabesc sa creasca...iar apoi tanjesc sa fie iar copii, ca isi pierd sanatatea pentru bani, iar apoi isi pied banii pentru a'si recapata sanatatea. Faptul ca se gandesc cu teama la viitor si uita prezentul, iar astfel nu traiesc nici prezentul nici viitorul, ca traiesc ca si cum nu ar muri niciodata si mor ca si cum nu ar fi trait.
Dumnezeu mi'a luat mana si am stat tacuti un timp. Apoi am intrebat :
  • Ca parinte, care ar fi cateva din lectiile de viata pe care ai dori sa le invete copii tai?
  • Sa invete ca dureaza doar cateva secunde sa deschida rani profunde in inima celor pe care ii iubesc...si ca dureaza mai multi ani pentru ca aceasta sa se vindece, sa invete ca un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai putin, sa invete ca exista oameni care ii iubesc pur si simplu nu stiu sa isi exprime sentimentele. sa invete ca doi oameni pot privi la avelasi lucru si ca pot sa il vada diferit, sa invete ca nu este suficient sa ii ierti pe ceilalti si ca de asemenea, trebuie sa se ierte pe ei insis.
  • Multumesc pentru timpul acordat...am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii sa stie?
Dumnezeu m'a privit zambind si mi'a zis :
  • Doar faptul ca sunt aici, intotdeauna!

marți, 20 decembrie 2011

La multi ani blogului meu!

Nici nu am avut timp sa realizez ca deja a trecut un an de cand am hotarat sa dau viata acestui glas interior al meu citit de atatea persoane...a fost una din ideile mele cele mai bune, caci aici creierul meu elibereaza informatii care sunt greu de rostit cu voce tare, aici mainile mele tasteaza cuvinte adresate unui prieten bun, chiar cel mai bun, iar eu ca o mica nesimtita am uitat de ziua sa...imi cer scuze pentru intarziere: LA MULTI ANI, scumpul meu blog...de un an de zile esti alaturi de mine si ma suporti cu bune si rele, nu ca ai avea alta alegere :)) stiu ca tu nu te vei supara pentru aceasta mica scapare, dar stii cum se zice...mai bine mai tarziu decat niciodata ;) poopici si la cat mai multe postari interesante sa speram :D

joi, 1 decembrie 2011

ochi goi...

Ti'ai dorit vreodata sa iti versi neputinta, nervii sau tristetea prin lacrimi?ai vrut atat de mult sa plangi si nu ai reusit?Stupefiata ma aflu in fata acestui lucru...nu pot toata energia negativa zace in mine si neputincioasa nu pot sa o vars in rauri de lacrimi, m'ar ajuta dar nu o pot face...ma rog sa pot plange...si totusi nu mi se indeplineste dorinta..nu pot...e grav?