Ca atunci cand dai unui barbat mana libera si te trezesti cu ea prin toate locurile, si fericirea nu se poate stapani...apare intai in coltul buzelor, apoi in inima si mai tarziu se duce la creier...de aici deduc ca provoaca dependenta...nu te saturi sa fii fericit...si cred ca aleg ca acest drog numit "fericire" sa il pastrez in venele mele pentru tot restul vietii...am sa incerc sa nu ma vindec de acest narav si sa ii molopsesc si pe ceilalti cu aceasta stare...
Singura intrebare e oare noi chiar nu vedem cat de fericiti ar trebui sa fim?
