vineri, 29 aprilie 2011

zambet de copil...

Ca o copila m'am lasat purtata de dorinta ce imi acaparase mintea....cu el in masina as fi vorbit toata noaptea cum o facem de obicei...dar un inpuls m'a facut sa deschid portiera si sa ma indrept cu pasi siguri spre marea din fata mea..nu imi pasa ca in urma mea el va ramane nedumerit...
Luna pata marea ce se zbatea ca nebuna...un vant imi mangaia parul pe spate...fascinata de puterea cu care valurile se izbeau de malul de pietris m'am apropiat si abia cand spuma valurilor  se apropia de mine el m'a tras sa nu fiu udata...dar incapatanata ca un copil alintat m'am apropiat mai tare de apa... si atunci cand el a inteles ca nu o sa il ascult m'a lasat. Un nou val mi'a umplut tenesii de apa calda...surprinzator dar frigul de afara putea fi stins cu apa din mare...mi'am aruncat repede papucii si m'am bagat in apa...un zambet de copil a aparut pe chipul meu...eram ca un copil in lumea lui...el doar ma privea...ce o fi fost in mintea lui numai el stie dar eu mi'am facut placere ...ba chiar mai mult l'am bagat si pe el in mica mea placere udandu'l :)))

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

soapte