Ce ciudat e timpul...acum ceva timp in urma priveam la luna..imi placea ceea ce vad, nu o iubeam ci doar o indrageam...imi placea sa o privesc, doar ca ea, luna, statea nemiscata pe cer...un cer cu mii de stele, la care as fi putut privi linistita...dar eu priveam luna...atat de nepasatoare mi se parea...am insistat...am incercat sa o cuceresc...dar era de neclintit, acum ca am ales sa privesc catre o mica stea ce lumineaza intreaga viata luna imi vegheaza drumul...e acolo deasupra capului meu, e acolo in spatele, in fata mea...e peste tot...dar acum ma uit la luna si zambesc caci in palma am o stea...si nu orice stea...e steaua mea...care lumineaza pentru mine...
Candva obijnuiam sa privesc luna...acum ma priveste ea, si eu admir stelele...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
soapte