Ei spun ca nimeni nu este perfect, apoi spun ca practica te duce spre perfectiune. As vrea sa se hotarasca. Un lucru nu e niciodata perfect, sa nu'ti fie frica de perfectiune, caci niciodata nu o vei cunoaste, nu o vei atinge...
Si totusi lumea cauta doar lucruri bune, vrea mereu ce e mai bun, ce e mai frumos, sa fie perfect, dar nimeni nu realizeaza ca nu exista perfectul, exista doar speranta ca se poate mai bine, sau amagirea ca cineva e mai bun ca noi...
In incercarea de a fi perfecti uitam de noi, uitam cine suntem cu adevarat, devenim doar ceea ce ar trebui sa fim, niste papusi conduse de natura si de prieteni, care vor ceva si noi dam, sau incercam sa dam...dar de ce nu aratam lumii ceea ce suntem cu adevarat si demonstram ca imperfectiunile noastre, defectele, chestiile urate de la noi pot fi constructive, utile, suportabile, de ce sa ne ascundem sub masca perfectiunii?de ce sa mancam cu cutitu si furculita cand suntem singuri acasa?de ce sa mergem drept cand calea noastra este in zig'zag?de ce sa nu fim ceea ce vrem sa fim, nu ceea ce ar trebui sa fim?de ce sa nu fim ceea se suntem, cu adevarat si abia atunci totul este perfect, pentru ca suntem noi, asa cum suntem dupa acea masca, pentru ca masca perfectiunii acopera de fapt perfectiune...
Eu nu sunt perfecta si nici nu pretind asta, dar modul meu de viata pentru mine e perfect, comportamenutul meu, corpul meu,mintea mea, viata mea, prietenii mei, rudele mele...sunt asa cum vreau eu sa fie, sunt multumita de ele asa ca pot zice ca sunt perfecte...
perfectiunea nu va fi atinsa niciodata, doar Dumnezeu poate fi perfect.Dar am stat de multe ori si m-am gandit in felul urmator: daca lumea ar fi perfect, ce farmec ar mai avea toate? nu ar mai fi durere, iar daca nu ar mai fi durerea nu am mai sti sa apreciem bucuria, nu ar fi nimic rau, totul ar fi perfect, si noi am uita ce inseamna sa te bucuri.
RăspundețiȘtergeresunt de acord cu tot ce ai scris tu:)