despre viata nu pot scrie decat cu un toc muiat in lacrimi...

La fel cum o lacrima sterge un zambet, un zambet poate sterge o lacrima...

Stay with me....de multe ori nici nu ma mai recunosc...cum am ajuns aici si ce caut?stiu doar un singur lucru...ca regret, la fel cum stiu ca regretele nu schimba nimik...dar  e un sentiment...uneori placut uneori ucigator...

Am obiceiul sa privesc mereu in urma, sa compar, nu e bine stiu, dar cum altfel as putea cand toate amintirile frumoase le tin acolo?in trecut?tot ce e mai frumos si mai bun in mine vine din trecut, trecutul ma maturizat, ma schimbat...de la o copila la o domnisoara si apoi la o femeie...usor usor totul devine prea dur...

Asa ca zic Stay with me...de ce?pt ca sunt niste cuvinte magice pt mine...pline de inteles....acum zic stay with me amintirilor...

Privesc mereu marea...caci acolo am aruncat trecutul...dar valurile se sparg de mine si ma uda cu urmele unor lucruri din trecut...ma izbeste cu lucruri fermecatoare dar ma ineaca cu greseli...

"E atat de dulce cand o strangi la piept, e asa frumoasa cand tu'i zambesti

atat de fericita cand ii spui ca o iubesti...

atat de aproape zilele de mai, era ea fata pe care o visai..."

tacerea doare cel mai tare...

Desi tac, tip in gura mare...

O durere interioara ma macina...o amintire ma marcheaza...un gand ma inebuneste si un sentiment ma ofileste...sunt stoarsa de putere si vointa...

Imi doresc dar nu pot face nimik...e greu sa tipi dar sa nu ai glas...

Simple cuvinte nu pot descrie o stare, o durere din suflet...

Privesc cu ochii goi monitoru leptopului, un gand absent...mana asezata pe taste pipaie fiecare litera...dar inima ink bate cu putere...

Aici te opresti si intri in starea de euforie...nu intelegi nici un cuvant ce il lasi purtat pe pagina dar te descarca...te face sa zici ca e mai bine...multi nu ma vor intelege, nici nu imi doresc asta, daca par nebuna nu voi recunoaste niciodata asta, si mai ales de ce sunt asa, sau ce ar schimba starea mea...

De multe ori amintirile ne leaga, ele ne dezleaga, ele ne fac sa radem, dar tot ele ne fac sa plangem...

Chiar si in plans acum gasesc o anumita desfatare...e un lux sa pot plange fara sa ma tem ca sunt vazuta sau intrerupta.....

O liniste infernala te face sa nu mai suporti...cauti galagie, cauti impacarea sufleteasca...dar unde o gasesti...nicaieri...poate in bratele cuiva...cine e acel cineva stii sau te faci ca nu stii....

Cred in destin, cred in Dumnezeu, cred in tot...si tocmai de aceea inca sper...inca visez...inca traiesc...dar oare pot sa ma bucur?

Nimeni nu stie...nimeni nu va afla....desi tip in gura mare dupa ajutor nimeni nu aude...pentru ca sunt muta...sau poate toti sunt surzi....sau poate e doar un cosmar din care ma voi trezi daca apas enter...

Prietenii raman prieteni. Cei care nu raman...inseamna ca n'au fost...

 Prietenie inseamna sa fii alaturi de prieteni nu atunci cand au dreptate, ci cand gresesc...

Am avut prieteni in drumul meu de pana acum, si mai am...si voi mai avea...dar golul din suflet ramane...caci nimic nu doare destul de tare ca rana provocata de un prieten care te dezamageste...am fost dezamagita de preietena mea...la randul meu am dezamagit prietenii...dar diferenta dintre noi e ca eu am pus suflet....am crezut in prietenie si speram sa fie la bine si rau...

Sunt multe lucruru de invatat despre prietenie, dar cred ca inveti cu adevarat dintr'o prietenie sfarsita....

Toti ne dorim sa avem prieteni, sa stim ca exista cineva care ne asculta, ne certa cand gresim, zambeste cand se uita in sufletul nostru, sau pur si simplu exista umarul de care avem nevoie in diferite situatii....

Se zice ca daca consideri prieten pe cineva in care nu ai aceiasi incredere ca in tine insuti, faci o mare greseala si nu cunosti valoarea adevaratei prietenii, dar ce faci cand nu ai incredere in tine...sau cand acorzi acea incredere si esti dezamagit?suferi!asta e riscul prieteniei...eu am simtit pe pielea mea...si e destul de dureros...oferi tot si primesti...nimic...sau ...

Partea rea e ca dupa foarte greu capeti incredere in alta prietenie...si poate acea prietenie mereita...la fel ca multe lucruri in viata si prietenia e dificila...si de neinteles...

Pe crucea pe care am ridicat'o personal celei mai bune prietene a mele...

O, fii in veci slavit

Amic adevarat,

Cand toti m'au palmuit

Tu...doar m'ai injurat!

sfat...

Incearca sa dai uitarii toata TRISTETEA pentru a ramane doar cu BUCURIA in sufletul tau si mereu sa ai SPERANTA in suflet chiar daca esti RANIT, caci vei mai putea IUBI!!!

Imi place fraza asta....ma inspira...ma face sa imi descretesc fruntea...mai ales acum cand sarbatorile sunt la un pas...

Nu am de gand sa scriu in seara asta, zilele astea voi posta doar cate putin pentru ca nu am nici timp, nici idei ingenioase si ma enervezi cu nerviii nervosi :)) va poop

definiti'mi iubirea...

Se zice ca iubirea nu are limite si prejudecati, doar te simti ciudat si bine in acelasi timp, se mai zice ca nu iubesti decat odata in viata si daca gasesti cu adevarat iubirea sa o pastrezi, dar cine zice chestiile astea stie ce vorbeste?stie ce greu e sa vezi cu adevarat iubirea atunci cand o ai?ce greu e sa realizezi daca e iubire cu adevarat?

Totul incepe cu o strangere de mana...faci cunostinta, apoi cu un zambet, ii zambesti...cateva momente nu scoti decat doua sunete de frica sa nu zici ceva gresit dar cu coada ochiului fixezi orice detaliu, analizezi...iti place ce vezi dar vrei sa vezi mai mult, sa afli mai mult...si uite asa incepe exploatarea...vrei sa vezi cum saruta, ce gust au buzele lui, cand dai de gust nu te saturi...si incepi sa cunosti ...afli tot mai multe despre el...dar ai in suflet o frica....daca e ceea ce caut si cand realizez asta dispare...nu voi suferi?daca aparentele inseala?de ce ma simt atat de bine?ceva nu e in regula....apar tot felu de intrebari...care te fac acum sa ii zambesti, iar in cateva momente sa il respingi...

Cum e greu sa iubesti, ca desi toata lumea zice ca e frumos e destul de greu, nimeni nu zice ca e usor, sau bine...la fel de greu e sa'ti dai seama daca e iubire si sa o pastrezi...

Vreau doar sa cred ca va fi bine...

un moment de liniste...

azi maine devine ieri

Azi e azi, dar maine va deveni ieri...de ce?pentru ca asta e cursul zilelor....dar azi vreau sa ma joc putin cu cuvintele, imi place cum un simplu cuvant poate lua trei forme...caci cuvantul e "zi"...ziua d azi a fost ieri maine, azi e o simpla azi, dar curand devine ieri, :)) e amuzant jocu asta inversat....

In loc sa ma gandesc cum timpul zboara, cum isi urmeaza cursul...si se scurg zilele in jurul meu si realizez ca am devenit dintr'o copila, o copila in corp matur...ma gandesc cum e de amuzant tot ce ne inconjoara....

De ce sa ne incarcam mintea cu tot felu de ganduri ce ne incretesc fruntea cand putem fi copii si sa radem de timp, de zilele care fug de noi...si iar intervine zambetul pe fata mea....am in minte cum fug zilele si eu dupa ele...stati nu ....stati....asteptati...:))

Sunt un copil...nu inteleg mare lucru din ce se petrece in jurul meu, nici nu vreau...eu imi vad de veselia mea...de jocurile mele...poate pare stupid, dar asta sunt...o mica copila in lumea ei roz...plina de fluturasi si ingerasi...a si catelusi si pisici...foarte important....animalele fac parte din mine, din copilaria mea vesnica ;))

Nu vreau sa ma intind la vorba mult, ca imi zice lumea destul ca vorbesc mult...dar cu zambetul pe buze va salut si va zic sa profitati de ziua asta de azi care ieri a fost maine si maine devie ieri, nu ar trebui sa ratati nici ziua de azi nici cea de maine sa zambiti si sa fiti copii...

zambetul te face mai frumos...

La fel cum haina te poate schimba, la fel cum banul, anturajul, viciile, greutatile, viata, greselile te pot schimba, la fel si un zambet poate schimba mult in viata ta...am invatat sa zambesc cand eram mik...cred ca mamei mele i'am zambit prima data...dar am invatat ca pot zambi si pentru mine nu doar pentru ceilalti....sunt multe tipuri de zambete, zambetul banal de politete, zambetul de bucurie, zambetul de dezamagire care il afisezi doar sa nu pari penibl, dar deja esti, zambetul amical, zambetul de incurajare, si zambetul care te face sa radiezi, zambetul pebtru tine, care iti da putere....

Multa lume a zis ca atunci cand zambesti esti mai frumos, credeam ca o spune doar sa te faca sa fii vesel, dar uitandu'te in oglina observi ca tristetea te face sa pari batran, lipsit de nioma, dar cand zambesti apare acea stralucire in ochi, apare alt chip mai frumos, si acum dau dreptate acelor oameni care miai zis ca zambetul te face mai frumos, doar prin pozivitatea sa...poti spune ca esti tare cu adevarat cand ai atat de multe probleme si tu zambesti in intampinarea lor, sau cand ai senzatia aia de...doamne ce zi trista am...am o tristete inexplicabila, hai da sa o sterg din sufletul si viata mea ziua asta cu un zambet...

Nu ma pricep la vorbe mari, la epitete incarcate emotional, dar pot sa va sfatuiesc sa incercati sa zambiti...e mai bine nu?uite deja simti ca e altfel...hai mai incearca un zambet mai larg...mai din inima, acum te poti admira in oglinda...esti foarte frumos....

Degeaba ne machiem noi fetele daca luam atitudinea de bosumflate, parca nimic nu ne mai multumeste...degeaba se imbraca baietii de ramai cu gura cascata daca nu au zambetul pe buze cand se uita spre tine...toata munca e egala cu zero daca nu ai atitudine, si nu stii sa zambesti....zilnic trebuie sa te trezesti cu un zambet pe buze, bucuros ca existi, indiferent de problemme, ele vin si trec, noi le facem si pe astea, si sa adormim cu zambetul pe buze, cu gandul ca maine va fi mai bine...

Trebuie sa invatam o chestie zambet = fumusete...luam atitudine si ne facem sufletul fericit si frumos...

Va urez cat mai multe zambete si nu va indoiti ca zambetul vostru e minunat si va face minunati....in timp ce scriu aceste randuri, zambesc recunosc, e un zambet stupid, dar ma face sa ma simt bine, si sper sa se transmita starea...

Pana data viitoare din partea mea un zambet cald, larg din toata inima si sper sa intelegeti ca frumusetea e pe buzele voastre...

:)

Probabil asa e sa fie, probabil sunt eu prea atenta la detalii, sau poate sunt obsedata ca lumea se razbuna...dar un lucru nu'l inteleg....de ce de fiecare data revine mai tare si mai puternic...cand crezi ca ai scapat, cand crezi ca ai reusit sa dai uitarii...cand vrei sa crezi ca va fi bine....boom te loveste exact in crestetul capului...explicatii probabil sunt multe, nu stiu cat de plauzibile, dar stiu un singur lucru...destinu se razbuna pe fiecare lucru rau ce l'am comis in viata noastra, de fiecare data cand cred ca am pacalit destinu, sau cand cred ca mi'am fentat ghinionu....realizez ca mi'am lungit doar termenu....

Un simplu blog...o simpla tastatura....dar te lasa sa asterni ganduri, sa asterni indoieli, idiotenii pentru unii, sfaturi pentru altii, povesti pentru majoritatea....dar sincer face bine, e ca un tratament, te autoevaluezi...eu ma credeam vesela si continui sa cred asta....dar uitandu'ma pe blog...majoritatea postarilor au un cobtinut inchis....stiu carui fapt se datoreaza...dar doar o simpla incurajare sau doar o mana p umar m'ar face sa nu mai privesc cu teama...cu spaima sau cu regret...

Ciudat...azi sunt aici...scriu....maine poate nu mai am ce scrie...sau poate nu mai pot scrie...sau poate....Doamne cate ganduri...sunt descurajata....tragi un fum si inca un fum din tigara ta si privesti in gol....nu stii ce sa crezi inima si stomacu iti tremura....is senzatii....is ganduri care te macina...si totusi...oare te intelege cineva?oare se va termina cosmarul?oare va fi bine?sa speram ca da....stingi tigara in scrumiera si te ridici...pleci mai departe ca si cum nimic nu sa intamlat...dar frica ramane...frica de ce?de viitor...de prezent...si de trecut...

vreau sa va molipsesc de zambete...

M'am saturat sa ma uit in jurul meu si sa vad oameni ocupati, oameni preocupati, oameni ingrijorati, oameni suparat, sau mai rau, dezamagiti....

Oameni buni vin sarbatorile, bucurati'va....de ce trebuie sa existe mereu ceva ce umbreste zambetele oamenilor celor din jur....ma simt asa neputincioasa....de ce nu pot oferi un zambet de pe buzele mele pe buzele celorlalti...de ce nu suntem toti optimisti?

Am ajuns sa cred ca oamenii sunt pesimisti si foarte pesimisti, oare numa eu sunt optimista? ce se intampla?vreau sa ajut...vreau sa va molipsesc de energie pozitiva, dar cum pot face asta?

Lumea e atat de concentrata la probleme incat nu vede rezolvarea lor, e atat de incruntata incat zambetul fortat ce'l vezi p fata lor devine oribil, inteleg ca e greu, dar putem face lucrurile mai usoare, gandind pozitiv, in jurul nostru lumea nu e cum vrea ea, e cum gandim noi, noi avem o mare putere asupra destinului nostru si a vietii noastre. Modul nostru de gandire si dorintele noastre ne influenteaza viata, sa dovedit stiintific ca oamenii care gandesc pozitiv se descurca mai bine si au lucruri bune in viata...

Vreau sa ajut lumea, vreau sa vad lumea zambind, sa o vad mai optimista, mai plina de entuziasm...va rog invatati sa fi'ti veseli sa puteti trece peste toate...nu mai dramatizati problemele...

Un zambet si un gand bun pentru voi....sper sa se molipseasca :)

imperfectul perfect...

Ei spun ca nimeni nu este perfect, apoi spun ca practica te duce spre perfectiune. As vrea sa se hotarasca. Un lucru nu e niciodata perfect, sa nu'ti fie frica de perfectiune, caci niciodata nu o vei cunoaste, nu o vei atinge...

Si totusi lumea cauta doar lucruri bune, vrea mereu ce e mai bun, ce e mai frumos, sa fie perfect, dar nimeni nu realizeaza ca nu exista perfectul, exista doar speranta ca se poate mai bine, sau amagirea ca cineva e mai bun ca noi...

In incercarea de a fi perfecti uitam de noi, uitam cine suntem cu adevarat, devenim doar ceea ce ar trebui sa fim, niste papusi conduse de natura si de prieteni, care vor ceva si noi dam, sau incercam sa dam...dar de ce nu aratam lumii ceea ce suntem cu adevarat si demonstram ca imperfectiunile noastre, defectele, chestiile urate de la noi pot fi constructive, utile, suportabile, de ce sa ne ascundem sub masca perfectiunii?de ce sa mancam cu cutitu si furculita cand suntem singuri acasa?de ce sa mergem drept cand calea noastra este in zig'zag?de ce sa nu fim ceea ce vrem sa fim, nu ceea ce ar trebui sa fim?de ce sa nu fim ceea se suntem, cu adevarat si abia atunci totul este perfect, pentru ca suntem noi, asa cum suntem dupa acea masca, pentru ca masca perfectiunii acopera de fapt perfectiune...

Eu nu sunt perfecta si nici nu pretind asta, dar modul meu de viata pentru mine e perfect, comportamenutul meu, corpul meu,mintea mea, viata mea, prietenii mei, rudele mele...sunt asa cum vreau eu sa fie, sunt multumita de ele asa ca pot zice ca sunt perfecte...

nimicul acesta e mai mult decat ceva...

Unele lucruri mici, lipsite de vreo importanta materiala, pot avea o deosebita valoare emotioanala...la fel exista oameni care in viata de zi cu zi nu reprezinta persoane deosebite, dar poate pentru anumite persoane reprezinta oameni speciali, desi pot parea banali ei sunt importanti, mareti sau curajosi, au o valoare care ii scoate in fata, care ii face demni de admirat...deci acel nimic, care e pentru altii, poate deveni mai mult decat ceva pentru o persoana...trebuie sa stii sa admiri nu numai calitatile, ci si defectele...
Este o persoana care pt mine a insemnat ceva si stiu ca de acolo de sus ma pazeste, si de la acea persoana am invatat multe, desi pentru unii nu era nimic de invatat, doar prin bunatatea sa coplesitoare si prin veselia sa molipsitoare te fascina, te fermeca prin nebunia sa, dar si prin simplitate...

Dedic postarea de azi in memoria sa si sper sa invatam intr'o zi sa pretuim persoanele atunci cand sunt langa noi, sa le spunem ce mult ne bucura prezenta lor, sau doar sa oferim o imbratisare...conteaza...

simple ganduri...

Probabil multi se intreaba si n'au raspuns, probabil multi se tem, probabil multi se gandesc ce se intampla cu adevarat...ei bine eu ma tem, ma tem de moarte, ca asta e subiectu ce imi vine in minte...dar daca pana acum ma temeam, acum nu ma voi opri sa ma tem ;)) , doar ca acum am o alta parere, alta viziune asupra mortii...

Cred ca o sa mor in cele din urma, caci asa e legea, asa se intampla, asa e firesc, dar de ce sa grabesc asta?

Ceea ce vreau sa spun este ca nu ma priveste cum e dat sa mor, sau cand, dar stiu ca o sa se intample si pana atunci am multe de facut, incerc sa fiu aventurista, dar nu nesocotita, incer sa ma bucur de ce am si cat am, incerc sa imi gasesc locul, sa imi gasesc perechea si de ce nu sa am o familie fericita, la care sa pot tipa sau sa turui pana o plictisesc...sa am o casa a mea de care sa zic mereu ca nu'mi place,desi e caminu perfect...sa imi pot urma visele

veselie in culori

Azi am avut o zi colorata...nu doar ca am alaturi persoanele dragi mie, dar azi am facut bradul, am simtit iar magia sarbatorilor de iarna, am reusit sa fac capu patrat celor din jur, nu stiu...e bine sa stii ca cineva e langa tine, e bine sa stii ca poate fi si bine...te uiti in jurul tau si vezi persoane care iti vor bine, persoane care te ajuta, te asculta si cel mai important tin la tine..
Ajung sa cred ca viata nu e numai roz, bine eram convinsa ca viata nu e numai roz, dar ajung sa cred ca exista si alte culori, in afara de roz, si sunt frumoase si alea, bine eu raman fidela culorii roz...dar e bine sa ai zile colorate....in sensul ca vezi ce e in jurul tau, ca nu esti daltonist si ignori toate semnele ca esti bine, ca esti fericit...
La urma urmei viata asa arata...e multicolora, e fascinanta...si tre sa stii sa te bucuri de orice...indiferent ca vrei mai mult...spera, dar nu cere...roaga'te si nu impune...poate vei primi mai mult sau poate nu, dar pana la mai mult uita'te in jur si multumeste'te cu ce ai, ca poate ceea ce ai e TOT, poate nu vrei mai mult, nu poti duce mai mult, nu te'ar face fericit mai mult...bucura'te de zambetul celor din jur, de prezenta lor, de ajutorul lor, de sprijinul lor, sau pur si simplu bucura'te ca existi, ca poti fi un visator, ca poti fi tu....fiecare chestie in viata are o culoare si face viata un curcubeu de care nu multi se bucura...
Fa din fiecare o culoare...la mine
zambitul e egal cu roz...zambesc zilnic, deci zilnic am roz in viata mea
enervarea este rosie
tristetea mov
curiozitatea verde
foamea galbena ca semnalizeaza :))
emotia portocalie
somnolenta e albastra
un adevarat curcubeu, care imi face viata plina de culoare;)
acum ma scuzati vad albastru in fata ochilor:))

fluturii traiesc doar o zi pe pamant...

Nu exista fericire deplina, nu exista tristete vesnica, nu exista iubire absoluta, nu exista ura nemarginita, nu exista zambet perfect, nu exista lacrima de sange....nu exista viata fara moarte si nici moarte fara viata...e doar un cliseu...dar era o vorba..."chiar si in plans exista o anumita desfatare" nu imi amintesc cine zicea asta, dar in fiecare lucru exista o parte buna, ca nu e decat de moment:)) asa ca daca esti fericit stai linistit va trece:)) buna incurajare, la fel cum daca esti suparat stai linistit ca va trece ;) azi in timp ce veneam in drum spre casa am avut un moment in care mi'a aparut un tablou in minte cu viata mea...nu era tocmai o capodopera ;)) dar avea roz, si sincer acele pete de culoare roz se datorau oamenilor minunati din viata mea, care mi'au dat culoare si curaj, care au fost mici pictori in tablou asta in care se contureaza usor usor viata mea...bine opera asta va fi gata abia cand nu voi mai fi...pentru ca te chinui o viata sa schitezi si abia la sfarsitul vietii reusesti sa conturezi o schema...is obosita vorbesc aiurea...
Dar stiu sigur ca mi'ar fi placut sa fiu un fluture, unu roz...sau alb...si stii de de?pt ca as fi fost curioasa ce as fi reusit sa schitez intr'o zi?pentru ca fluturii nu traiesc decat o zi pe pamant...si sunt sigura ca si ei au un tablou de viata, si banuiesc ca e mult mai usor de inteles sau de deslusit decat cel al nostru, al oamenilor...o alta nelamurire...oricum sunt obisnuita sa am multe intrebari, una in plus nu strica ;)) oricum nu stiu daa am avut ocazia sa multumesc tuturor celor care au tinut in mana o pensula si au aruncat o pata de culoare in tabloul meu de viata dar sunt sigura ca intr'o zi imi voi lua inima in dinti si o voi face ;) cam atat pt azi...

fericirea este doar un cobai pe care experimentam

Mi se intampla des sa ma intreb ce este fericirea, am cautat diferite definitii despre fericire si despre secretele ei, fiecare are o teorie despre asta, dar nimeni nu stie sa se bucure cu adevarat de ceea ce are.Am multe intrebari pe acest subiect si nu stiu daca am sa primesc vreodata raspunsul....de exemplu de ce atunci cand avem tot si suntem fericiti tindem spre mai mult desi riscam sa pierdem tot?e ceva in noi care ne duce spre limita cealalta a fericirii: suferinta, melancolie...de felu meu nu imi place sa fiu suparata dar binenteles fiecare are cate o zi proasta in care se trezeste si desi totul in jur pare roz tu vezi mov, gri sau chiar negru.

Putine persoane pot zice ca sunt fericite, si aceste persoane sunt cele care se multumesc cu ce au, pentru ca sunt constiente ca ceea ce au este a lor. Si sincer ma bucur ca exista si persoane fericite si as fi si mai fericita daca as descoperi ceva care ii face pe oameni fericiti, un elixir ceva....pare o prostie dar imi place sa am in jurul meu oameni fericiti.

In conceptia mea, sa fii fericit inseamna sa nu iti pese de ce va fi peste o luna doua, e permis sa te gandesti la ziua de maine, pentru ca asa suntem noi conceputi dar sa nu ne gandim totusi asa de departe, ca sa fim fericiti trebuie sa fim atenti la semnele care ne indica ca poate fi mult mai rau, sa ne trezim zambind, sa gandim pozitiv, sa fim optimisti...

De fiecare data cand am o zi proasta ma ajuta mult ca macar o persoana de langa mine sa fie zambitoare, sa fie ...fericita, pentru ca e o stare ce se transmite.

Oricum tot ce stiu despre fericire e ca e o chestie atat de ...de...nu gasesc cuvantul...pot zice neechilibrata...pentru ca azi  esti fericit dar maine poti fi foarte dezamagit si deprimat si atunci iti pui intrebarea "de ce?" buna intrebare dar raspunsul e cat se poate de evident...noi singuri ne facem fericirea, modul in care gandim sau actionam in viata ne limiteaza fericirea.

Nu degeaba zic ca fericirea e un cobai, iar noi in incercarea de a fi zilnic fericiti experimentam dar gresim, trebuie sa asteptam sa treaca ziua proasta, dupa nori apare soare, zambeste si fii optimist ca maine poate fi mai rau....

Si uite asa m'am invartit pe subiectu asta da nam nici un raspuns...doar am tras niste concluzii...daca cineva are o idee sa ma lamureasca pe subiectu asta il rog sa o faca fara ezitare.

in sfarsit...

De mult ma gandesc la o solutie sa imi pun gandurile undeva, sau nelamuririle, doar ca nu stiam, acum am gasit solutia si sa speram ca va merge. Imi place sa vorbesc, nu stiu daca inutil, dar e bine sa vorbesti-parerea mea..

Sa facem cunostinta: sunt alexandra si am 21 de ani, dupa cum bine se vede imi place culoarea roz si cred ca din asta poti trage multe concluzii despre mine, se zice ca de multe ori culoarea preferata zice multe despre noi...si eu cred ca rozul ma reprezinta...ma expune asa cum sunt eu: vesela, copilaroasa, prietenoasa, visatoare, bine lista poate continua cu cuvinte de lauda dar si cu defecte...

Ok. Atat pentru azi...mai vedem cu ce venim maine ;))