Nu ma condamna pentru vorbele ce le scriu acum, desi nu le citesti...la fel cum nici eu nu te'am condamnat cand ai vrut de la mine ceva ce nu'ti puteam da...iubire...
Amintiri...e un cuvant destul de des intalnit in vocabularul blogului meu...dar poate asta ma mai tine in viata...sau poate asta ma face sa imi doresc sa imi fac cat mai multe amintiri...
Am dat din intamplare...de o cutie...am facut ochii mari cand am realizat ce contine...dar in cele din urma am deshis'o...am dat drumu tututror clipelor sa zboare in jurul meu...zeci de trandafiri uscati...poate sute...nu inteleg...de ce i'am pastrat? Ma ametesc toate acele clipe...erau frumoase....ai fost special...nu voi uita ziua cand a aparut florareasa la mine la servici cu un buchet de trandafiri si m'a intrebat daca sunt domnisoara Alexandra...si fara nici o explicatie m'am trezit cu un buchet de trandafiri in brate...frumos din partea ta...atat de frumos incat se repeta zilnic...zile la rand...ma cunosteau floraresele...credeam ca iti va trece...dar nu...pe perna gaseam cate un trandafir...cand imi puneam apa sa fac baie ma trezeam cu petale de trandafiri in cada...erai subtil...atent...si niciodata nu te opreai sa ma surprinzi...doar ca m'ai cunoscut prea tarziu...si eu nu simteam destul incat sa fac o nebunie...a fost complicat...placut...periculos...dar si dureros...Acum privind aceasta cutie plina cu trandafiri ma intreb...oare tu nu stii ca mie imi plac crinii imperiali?
trandafirii pot fi plini de spini. amintirile pot fi doar plăcute sau...reinventate :-)
RăspundețiȘtergereDaca te-a cunoscut prea tarziu trebuia sa ii spui si nu iti mai trimitea trandafirii, mirosindu-i si atingandu-i ai simtit si spinii !
RăspundețiȘtergereAlege crinii data viitoare, dar niciodata nu vor fii ca trandafirii...;)
RăspundețiȘtergereanonim stii sa pui puntu pe i....
RăspundețiȘtergere