Inca o zi...zboara timpul precum fluturii...ma parasesc zilele ca speranta...rozul il privesc si nu il mai inteleg...

Asteptarea e cea mai grea povara ce o port...astept...in fiecare noapte...in fiecare zi...dar nu vine?cine?nici eu nu stiu...zambesc...e ciudat cum cineva poate astepta cu atata nerabdare, cum poate dori cu atata forta, cum poate visa la ceva ce nu stie ce e...

Nu mai stiu ce vreau...is prea debusolata...nu imi mai gasesc calea in viata, drumul pe care sa pasesc cu incredere...oricat as vrea sa fiu inteleasa nu voi putea fi...caci nici eu nu ma inteleg...pot doar sa zic ca te astept...inca te astept...astea sunt cuvintele ce imi vin in minte fara o directie anume...fara un destinatar sau ....o iau razna...ascult melodia asta...e superba...ma linisteste...si imi exprima sentimentele fara ca eu sa incerc sa o fac...ma las purtata de val si o lacrima din ochi imi evadeaza...cat as vrea sa o pot face si eu...incontrolabil o voi face...

noapte buna...