miercuri, 15 iunie 2011

responsabil fara cale de intoarcere...

Va aduceti aminte cand erati copii si cea mai mare grija a voastra era daca vei primi cadou de ziua voastra o bicicleta, sau daca veti avea voie sa mancati dulcuri inainte de masa...sa fii lasat afara cat mai mult...ideea de maturitate e total supraevaluata...adica, pe bune, nu va lasati pacaliti de pantofi misto si partide grozave de sex si de lipsa toatala a parintilor care sa va zica ce sa faceti. Sa fii adult inseamna sa ai responsabilitati...responsabilitatea, e chiar nasoala...foarte nasoala
Adultii trebuies sa  fie in anumite locuri si sa faca anumite lucruri sa castige bani si sa isi plateasca chiria, sa mai fii nevoit sa ai grija si de viata celor de langa tine....aloo atunci sa vezi responsabilitate. Te face sa crezi ca problemele legate de bicicleta si dulciuri suna foarte bine!
Cea mai infricosatoare parte a responsabilitatii? cand gresesti si lasi sa iti scape printre degete.
Odata ce ai trecut de timpul coditelor si a completatul oracolelor, responsabilitatea nu mai dispare, nu poti sa o eviti, ori ne obliga cineva sa dam ochii cu ea, ori suportam consecintele...si cu toate astea....sa fii adult are si avantaje...adica pantofii...sexul, lipsa toatala a parintilor care sa iti zica ce sa faci sunt al naibii de placute...

6 comentarii:

  1. pantofi, sex, si - neaparat - o tigara...
    si apoi simtirea unei neimpliniri... si gindurile despre o perfectiune care nu a putut fi atinsa de data asta, din cauza ca imperfectiunile au fost intentionat ignorate de la inceput...
    pantofi, sex, si - neaparat - o tigara...

    RăspundețiȘtergere
  2. o persoana familiara imi readuce un sentiment familiar...bine ai revenit blue panther

    RăspundețiȘtergere
  3. offff... daca as putea sa imi exprim sentimentele intense sub masca anonimitatii... :-)

    RăspundețiȘtergere
  4. unu la mana nu pot sa imi comentez postarile...imi da eroare...si de aceea am ales sa scriu cu anonim...doi la mana ai putea incerca sa iti asterni sentimentele sub orice masca vrei...sau tu doar imi starnesti gradul de interes si curiozitate dupa care iar dispari?

    RăspundețiȘtergere
  5. poate ca, daca ne-am intilni intimplator, odata, ne-am deschide brusc si deplin unul in fata altuia, iar rozul s-ar intrepatrunde total cu albastrul, si albastrul ar acoperi orice milimetru de roz... si poate ca rezultatul unei asemenea contopiri supreme si inegalabile, nu ar fi o culoare (gri sau neclara), ci o lumina puternica care ne-ar face sa zimbim si sa intelegem ca fericirea la care tinjim intr-adevar exista...

    de fapt, eu nu am disparut... tu ai disparut...
    :-)

    RăspundețiȘtergere
  6. poate albastrul din ochii tai m'ar face sa ma luminez...si eu nu am disparut...tu erai cel care a renuntat asa usor...

    RăspundețiȘtergere

soapte