cat de mare trebuie sa fii pentru a distruge?

Un singur gram de durere poate zdrobi o inima mare, o poate sfarama sau o poate inebuni...si te intrebi cum se poate una ca asta...un lucru mic sa distruga un lucru maret? Durerea...e cea mai grea povara, cel mai amar chin si cea mai nebuneasca nebunie...Uneori ma simt atat de mica, dar nu distrug nimic...caci atunci cand ma simt mica ma simt fara putere...sunt doar simple vorbe...si totusi e ceva pe sufletul meu nerostit...ceva nefiresc de dureros...nici eu nu imi dau seama...e un gram de durere lasat de timp si de trecut?e un gram de durere uitat de cineva in mine?sau pur si simplu e o stare de moment pe care o dramatizez eu? tot ce imi doresc e din nou o schimbare in viata mea...si nu trebuie sa fiu mare pentru a distruge prezentul cu un viitor mai roz...

fericirea creaza dependenta...

Ca atunci cand dai unui barbat mana libera si te trezesti cu ea prin toate locurile, si fericirea nu se poate stapani...apare intai in coltul buzelor, apoi in inima si mai tarziu se duce la creier...de aici deduc ca provoaca dependenta...nu te saturi sa fii fericit...si cred ca aleg ca acest drog numit "fericire" sa il pastrez in venele mele pentru tot restul vietii...am sa incerc sa nu ma vindec de acest narav si sa ii molopsesc si pe ceilalti cu aceasta stare...

Singura intrebare e oare noi chiar nu vedem cat de fericiti ar trebui sa fim?

sopteste'mi pe intuneric ca ma iubesti...

Nu imi mai este frica de ploaie, nu ma mai feresc de iubire si zambesc din toata inima...

Orice cuvant este un adevarat cadou, trebuie sa stii cum sa il primesti si conteaza din partea cui vine...un necunoscut intrat in viata ta dar sentimentul ce te urmareste e ca il cunosti de o viata...iti deschizi inima si inchizi ochii traind un vis ce nu iti pasa daca se va termina...

Pe intuneric in bratele lui cuvintele capata un alt sens...atingerile au alt tel si sentimentele devin un mister placut ce nu trebuiesc rezolvate...

zambet de copil...

Ca o copila m'am lasat purtata de dorinta ce imi acaparase mintea....cu el in masina as fi vorbit toata noaptea cum o facem de obicei...dar un inpuls m'a facut sa deschid portiera si sa ma indrept cu pasi siguri spre marea din fata mea..nu imi pasa ca in urma mea el va ramane nedumerit...
Luna pata marea ce se zbatea ca nebuna...un vant imi mangaia parul pe spate...fascinata de puterea cu care valurile se izbeau de malul de pietris m'am apropiat si abia cand spuma valurilor  se apropia de mine el m'a tras sa nu fiu udata...dar incapatanata ca un copil alintat m'am apropiat mai tare de apa... si atunci cand el a inteles ca nu o sa il ascult m'a lasat. Un nou val mi'a umplut tenesii de apa calda...surprinzator dar frigul de afara putea fi stins cu apa din mare...mi'am aruncat repede papucii si m'am bagat in apa...un zambet de copil a aparut pe chipul meu...eram ca un copil in lumea lui...el doar ma privea...ce o fi fost in mintea lui numai el stie dar eu mi'am facut placere ...ba chiar mai mult l'am bagat si pe el in mica mea placere udandu'l :)))

de ce?

Privind azi cum un gandac trecea prin iarba din care eu imi faceam carare mi'a intrat o intrebare putin cam retorica in cap...DE CE? de ce nu ne indragostim de ceva toatal diferit de noi...de ce o femeie se indragosteste de un barbat? de ce nu poate iubi un gandac, de ce nu poate iubi un animal...ciudata intrebare...nu stiu daca raspunsul m'ar multumi dar stiu sigur ca intrebarea e prosteasca...era doar o nelamurire de a mea..poop roz