si totusi...daca as iubi, nu ai fi tu cel de care m'as indragosti...

Iubirea...nu exista!!!este doar o imaginatie frumoasa, un ideal...dreagostea e un manifest egoist, niciodata nu va exista iubire vesnica...oamenii sunt diferiti... de asemenea nici iubirea reciproca nu exista...

Si jucandu'ma cu bricheta aman momentul in care imi voi aprinde o tigara...la fel cum aman momentul in care voi cadea prada acestei cumplite boli...care la inceput pare o boala ce poate fi acceptata cu usurinta, dar mai tarziu te trezesti ca se extinde in tot corpul tau, in toata mintea ta...si...la naiba...imi aprind aceasta tigara care imi unge gatul si ma face sa imi spun ca daca intr'o zi voi permite si dragostei sa intre in sufletul meu precum fumul de tigara in plamanii mei atunci am sa o fac...dar o voi face in modul meu...

Si totusi...daca as iubi, nu ai fi tu cel de care m'as indragosti...

candva amanta...acum iubita cu drepturi depline

Privind in urma realizez cate s'au schimbat in viata mea...de la fata care statea din interes cu baietii, care avea un iubit care o ajuta si unul care ii daruia restul de placere la fata care daruieste in aprope aceiasi masura in care primeste, de la prefacuta la o fata total sincera din punct de vedere al prefacatoriei...de la amanta...da...adica...ce vremuri...de la amanta la iubita cu drepturi depline...adica aveam drepturi si inainte dar acum e diferit...nu simt ca e el...dar simt ca poate fi el...nu e genul romantic, nu e genul care sa imi sopteasca noaptea la ureche lucruri marete, nu e genu care sa imi faca zeci de cadouri, nu e genu care ...genu care l'am tot avut in viata...e un gen simplu dar foarte complicat...e natural si imi ajunge...
Adica...imi lipseste viata acea complicata, care aveam eu grija sa mi'o complic...imi lipseste suspansul si palpitatia, adrenalina din sange...nu mai e...dar toate astea le'am dat pe siguranta si liniste...nu stiu daca e genu meu...dar...sunt impacata...cred si vreau sa cred...am momente cand ...da...am momente cand regret tot ce nu mai e...singura?nu...deprimata?nici pe departe...amanta?poate mai tarziu...

daca maine nu ar mai veni....?

Ma gandesc cum ultimul gand m'a cutremurat si a lasat in mine o umbra de frica...dar nu nu voi lasa acest gand sa imi spulbere visul...voi astepta si ziua de maine voi astepta mereu...pana va veni...

Daca ziua de maine nu ar mai veni?nu'i asa ca ti'ar umple sufletul si mintea de regrete....cate lucruri care le'ai facut, si le'ai facut gresit, sau cel mai rau te'ar durea toate lucrurile care nu le'ai facut...

Te'ai gandit macar o clipa?te'ai gandit ce ai regreta daca maine nu ar mai veni, cel mai tare?

Nu ti'ar parea rau ca nu ti'ai cerut iertare celor carora le'ai gresit, sau ca nu i'ai spus ca o iubesti persoanei ce ai iubit'o si cu ultima picatura de sange ce iti curge val vartej prin vene?

Eu am la fel ca voi sute , mii...infinite de regrete...nu regret nimic din ceea ce am facut, voi regreta mereu ceea ce nu am facut...de acea ma gandesc cu groaza ca daca maine nu ar mai veni...nu as mai apuca sa fac ceea ce nu am apucat inca sa fac...

viata e un joc de noroc, cine triseaza castiga...

Am invatat diferite lectii in viata, una mai dureroasa ca alta, una mai comica ca cealalta sau una mai placuta ca toate celalalte...ideea e ca un singur lucru l'am inteles mai bine ca restul fetelor si asta ma face sa ma simt norocoasa, faptul ca viata e ca un joc de noroc...noi avem zarurile in mana, e adevarat...dar odata aruncate zarurile ajunse jos arata cifra care o asterne norocul...important e sa stii sa profiti de clipa de neatentie a celor de langa tine pentru a putea invarti zarul in favoarea ta...si uite asa ajungi la o mare vorba...destinul ni'l facem singuri! ;)) nu stiu cat de bine e sa trisezi, dar cand e vorba de binele tau cel a celor din jur cade...e legea lucrurilor...nu gandesc egoist deloc, nici nu as putea...esential e ca atunci cand simti ca jocul in care arunci zarurile e atat de serios incat nici sa trisezi nu poti e mai bine sa te opresti...e bine sa stii cand sa te opresti, la fel de bine e cand stii cand trebuie sa reiei jocul privind in ochii partenerilor de joc...

responsabil fara cale de intoarcere...

Va aduceti aminte cand erati copii si cea mai mare grija a voastra era daca vei primi cadou de ziua voastra o bicicleta, sau daca veti avea voie sa mancati dulcuri inainte de masa...sa fii lasat afara cat mai mult...ideea de maturitate e total supraevaluata...adica, pe bune, nu va lasati pacaliti de pantofi misto si partide grozave de sex si de lipsa toatala a parintilor care sa va zica ce sa faceti. Sa fii adult inseamna sa ai responsabilitati...responsabilitatea, e chiar nasoala...foarte nasoala

Adultii trebuies sa  fie in anumite locuri si sa faca anumite lucruri sa castige bani si sa isi plateasca chiria, sa mai fii nevoit sa ai grija si de viata celor de langa tine....aloo atunci sa vezi responsabilitate. Te face sa crezi ca problemele legate de bicicleta si dulciuri suna foarte bine!

Cea mai infricosatoare parte a responsabilitatii? cand gresesti si lasi sa iti scape printre degete.

Odata ce ai trecut de timpul coditelor si a completatul oracolelor, responsabilitatea nu mai dispare, nu poti sa o eviti, ori ne obliga cineva sa dam ochii cu ea, ori suportam consecintele...si cu toate astea....sa fii adult are si avantaje...adica pantofii...sexul, lipsa toatala a parintilor care sa iti zica ce sa faci sunt al naibii de placute...

imi urlu gandurile...

Vis sau realitate?

Singura sau inconjurata de prieteni?

Adevarata sau falsa?

Zambet lau lacrima?

Sunt doar extremele in care cad in anumite perioade...e greu sa stabilesti o latura, o dunga care sa o trasezi si sa ramai pe ea...de ce? pentru ca atunci cand nu ai mintea lucida e greu sa te hotarasti cum sa fii...sau ideea e ca nu vrei sa fii in nici un fel, devii imprevizibil...asta e cuvantul..IMPREVIZIBILA...si totusi atat de vizibila...

sete de lacrimi...

O sete nebuna de lacrimi te cuprinde copila inocenta imbracata in haine de femeie impunatoare....si totusi gasesti puterea necesara sa le opresti...o ploaie de cuvinte grele si ganduri murdare te loveste in fata...singura...dar ai curaj sa crezi in tine...atat de absurda pare viata in astfel de momente...

Simti cum timpul te apasa, trec orele...trec zilele, sptamanile, lunile si anii pe langa tine...simti cum viata se scurge...te macina gandul ca vine o zi in care nu vei mai avea nici un farmec...va veni o zi in care nu va mai ramane nimic din tot ceea ce sperai...din ceea ce aveai...

NU IMI PASA! acum sunt simple vorbe...candva credeai in ele...

Pare ca ai teama sa fugi de trecut, sau sa iti traiesti prezentul, dar de fapt nu vrei sa stii ce e cu tine...te minti sau chiar e bine?...vrei sa uiti, sa strigi...sa plangi...dar nu o vei face...noaptea patrunde lent in sufletul tau fara sa iti dai seama...dar nu e prea mult sa speri...

nebunie de moment

Cand ai savarsit nebunia de a incrediinta cuiva un secret, singurul mijloc de'a fi sigur ca il va pastra numai pentru el, e sa il ucizi numaidecat...dar cand ai savarsit aceasta nebunie nu ar trebui sa iti aplici si tie o pedeapsa ca ai indraznit sa comiti aceasta greseala?...si cu un deget pe tragaci te intrebi in cine sa arunci singurul glonte ce il ai....

Iti aprinzi o tigara si incerci sa te concentrezi asupra subiectului...dar setea de a face rau cuiva nu te lasa...

clasicul banal...

Abia ce am terminat cana de lapte rece, pe care o beau doar cand ma simt fara pic de vlaga si ma intind spre acelasi viciu, clasic si banal, ucigator dar atat de placut...ezit o clipa sa aprind aceasta tigara, dar cand o fac trag cu simt de raspundere in mine, imi inec oboseala in aceasta mica pipeta...

Daca spui banal esti condamnat, daca spui plictiseala se interpreteaza altceva, asa ca preferi sa nu mai spui nimic, si totusi simti cum ai ajuns intr'un punct in care monotonia cotidiana, faptul ca mergi zilnic la acelasi loc de munca si faci zilnic aceleasi lucruri, faptul ca ai slabit, faptul ca incepi sa nu te mai placi pe tine, sa nu iii mai suporti pe cei din jur si faptul ca ai devenit prea obosita sa mai fii tu te face sa crezi ca revii in clasicul banal al tuturor oamenilor normali...ai putea incerca cu toate fortele tale sa scapi din acest vartej de chestii care iti vin greu sa le accepti,dar stii sigur ca ai intrat in puntul asta pentru moment, si mai stii sigur ca atunci cand viata ta are nevoie stii sa iti pui sare si piper dupa gust...

Deci, acum ca ti'ai descarcat cat de cat mintea stinge tigara si odihneste'te...noapte buna!

prima floare, prima emotie...

Atunci cand o femeie primeste o floare se simte speciala, dar atunci cand o femeie primeste o floare de la o persoana speciala se simte coplesita...un gest banal devine un cuvant maret si te umple de emotie, poate nu ai pe buze cuvintele necesare sa ii spui cat de mult conteaza acest gest dar cu siguranta se poate citi in zambetul si ochii tai cum incerci sa ascunzi o urma de emotie...

Si uite asa...barbatul din fata ta ce il consideri dur, devine o fiinta sensibila...

candva...eu, luna si o privire...

Ce ciudat e timpul...acum ceva timp in urma priveam la luna..imi placea ceea ce vad, nu o iubeam ci doar o indrageam...imi placea sa o privesc, doar ca ea, luna, statea nemiscata pe cer...un cer cu mii de stele, la care as fi putut privi linistita...dar eu priveam luna...atat de nepasatoare mi se parea...am insistat...am incercat sa o cuceresc...dar era de neclintit, acum ca am ales sa privesc catre o mica stea ce lumineaza intreaga viata luna imi vegheaza drumul...e acolo deasupra capului meu, e acolo in spatele, in fata mea...e peste tot...dar acum ma uit la luna si zambesc caci in palma am o stea...si nu orice stea...e steaua mea...care lumineaza pentru mine...
Candva obijnuiam sa privesc luna...acum ma priveste ea, si eu admir stelele...

lasitate de curajos...

Atunci cand esti in continua cadere ai tendinta sa dai vina pe viata si sa spui ca viata e o lupta si sa  te minti singur ca trebuie sa nu te dai batut...dar ceea ce nu stiu multi e ca lupta e o dovada clara a lasitatii...un las...un las mare lupta...tine cu dintii de viata...

Nu ai curaj sa crezi in tine atunci cand esti jos...eviti gropile sa nu cazi, alegi drumurile usoare si atunci cand esti in razboi spui ca vei lupta, o mare greseala, o dovada absurda de lasitate...vrei doar sa dovedesti ca esti de neinvins...un adevarat curajos alege drumul cel mai periculos in viata trece prin el cazand intentionat sau din neatentie, posibil inevitabil dar cu zambetul pe buze se scutura de praf si merge mai departe...viata nu e roz, dar putem pretinde asta, drumurile nu au doar fluturi dar putem sa ne inchipuim...

Lasitatea unui curajos poate deveni curajul unui las...

Si privind fumul ce buzele mele in emana, in putinul aer din camera mea mica si plina de idei stupide,ma intrb oare eu in ce categorie ma incadrez?... saut o lasa?sau o curajoasa??...fac o pauza in care mai trag cateva fumuri si sting tigara pe jumatate, raspunsul e la fel: jumatate jumatate...pot usor sa abandonez sa aleg o cale mai usoara, sa elimin obstacolul din viata mea, dar vreau sa cred ca pot sa ma ridic si sa ma scutur zambind de fiecare data pana voi invinge ageasta gaura din viata mea, dar oare nu e  o dovada de lasitate faptul ca eu refuz sa parasesc un teren mult prea dur pentru mine?

Raspunsul nu il stiu, dar stiu ca nu ma dau batuta...

o noua etapa...

O noua etapa in viata mea, un nou pas si un nou sentiment...straniu, ciudat, bizar si putin confuz...
Gelozie sau doar dorinta de a pastra? Daca asta e gelozie inseamna ca imi doresc ca ceva sa fie al meu si sa nu imi fie suflat...sau poate fi la fel de simplu ca in jocurile din copilarie cand incerca sa imi fure cineva jucaria si eu luptam pentru ea apoi o aruncam...bine a trecut ceva timp de atunci si vreau sa cred ca m'am mai maturizat...idea e ca acest sentiment oarecum nefondat imi da de gandit...imi aprind o tigara si imi spun ca de data asta nu voi lupta...mai trag un fum si imi schimb parerea...pana termin tigara stiu sigur ca voi ajunge la concluzia ca aceste ganduri nu isi au rostul...chiar daca ar fi sa fiu inselata sunt sigura ca nu as suferi, mi'ar creste doar pofta de rautate si dorinta de razbunare....sau poate as fi nepasatoare...sunt atat de schimbatoare si sucita...chiar nu am motiv sa fiu geloasa dar imi doresc sa fiu...sau poate nu...nu stiu de ce ideea asta o am acum in cap?totul merge bine...este ok si in regula...sunt surprinsa ca inca nu m'am plictisit...dar daca va veni acea zi stiu clar ca nu e el ceea ce am nevoie si voi zice next...