duminică, 16 ianuarie 2011

dragostea e pur si simplu nebunie...


Iubesti pentru ca iubesti. Nu exista nici un motiv pentru care iubesti....
Ultima luna de vara, august...toata lumea in jur se bucura de ce a mai ramas din puterea soarelui...de putinele zile de vacanta sau concediu ce au mai ramas...Ea se plimba prin centru orasului cu o prietena...cand ii suna telefonul si vede numarul LUI deja un zambet incolteste pe buzele EI...
A raspuns fara sa ezite, EL o intreaba ce face si ca ar vrea sa o vada, EA ii spune ca este in centru cu o prietena si EL stabileste o intalnire fara ca ea sa aiba nici un cuvant de zis...Deja emotiile o cuprind...intrebarile roiau in capul ei, frica se instala pe mainile EI care deveneau nervoase...si totusi peste putin timp era pe banca din parcul in care trebuia sa vina EL...nu se stiau decat din poze si ar fi trebuit ca EL sa o recunoasca in toata agitatia din parc, fiecare baiat ce trecea EA il examina si ii facea glume pentru a rade cu prietena sa in speranta ca asa mai scapa de emotia care o strangea de gat, nu era genul ei starea asta si o irita...cand din multime a vazut 2 baieti venind spre EA nu stia care din ei e...si totusi EL venea fix la EA...o stia, o putea gasi usor...
Au facut cunostinta, ea a mintit ca trebuie sa ajunga undeva inainte sa il cunoasca pentru a avea o scuza in cazul in care nu il place sa scape, dar acum il placea...dar trebuia sa plece...ura ca a zis acea minciuna...In masina in drum spre casa varul sau incerca sa glumeasca cu EI, dar ei nu aveau nevoie de vorbe, ei doar se priveau, isi zambeau...era de ajuns...si totusi a ajuns in fata blocului...EA isi regasi echilibrul si din nou avea situatia sub control..."nu te dai jos sa ma pupi, sa ma strangi in brate?"cat mai in gluma cat mai in serios EA a facut primul pas...la fel si EL, caci s'a dat jos ...a SARUTAT'O...si a strans'o in brate...
In urma EI zburau fluturii ce scapau din interiorul ei...ii venea sa intre in casa dansand...dar imediat zambetul ii disparu de pe fata cand prietenul sau o suna si o invita in oras...nu stia ce sa faca...se simtea oribil, ca si cum l'ar insela pe EL, dar faptul ca tocmai se sarutase cu EL si avea prieten nu era o inselare?dar nu gandeste logic...A iesit cu prietenul sau in oras, dar acesta nu observa raceala cu care il trateaza, deja incepe sa vada in el un dusman...din cauza lui nu poate fi libera...dar ce o tine?Egoismul, frica de a nu pierde ceva pentru ceva ce nu are inca...dar ...era prea perversa...mereu juca la rolu de 3...de ce nu ar face'o si acum?la urma urmei nu e nimic sigur...daca devine serios se opreste...dar e greu sa te opresti cand ai asta in sange...

6 comentarii:

  1. asta e altu sau i-ai schimbat tema :))?

    RăspundețiȘtergere
  2. foarte interesanta poveste, e reala?
    si daca da, o sa publici si o continuare?

    imi place noul aspect al blogului>:D<

    RăspundețiȘtergere
  3. gigelino asta e noul loock al blogului meu nu e altul...;))poop

    RăspundețiȘtergere
  4. lavi nu pot zice daca e reala sau nu...in schimb iti pot zice ca e lunga si complicata ;)) am inceput sa o scriu ieri asta e a doua parte si atata timp cat va scrie jos in colt va urma...o voi povesti...nu e asa interesanta...dar eu simt nevoia sa o scriu...asa inteleg si eu mai bine ;)))
    ms pt complimentul dat blogului meu ;))) oricum al tau e mult mai frumos poop

    RăspundețiȘtergere
  5. Dragostea este mai mult decât fluturi în stomac,
    Este mai presus chiar de viaţă,
    Nu-i ajunge tot oxigenul să se ardă
    Şi se arde pe sine dragostea,
    De obicei ea sculptează, pictează, scrie,
    Găteşte, zâmbeşte copiilor,
    Naşte noi lumi, întinereşte universul,
    Face stelele să cânte şi irumpe în frunze noi,
    În nopţi atât de albastre de ger,
    Dragostea nu dă direcţia,
    Se plimbă aşa pe sub stele, se strigă în noapte aşa cum
    Cocoşii de fiecare dată îşi arată atingerea cu eternitatea
    Adevărului că Dumnezeu există şi că El este uitat, trădat, minţit,
    Căci cântatul cocoşilor este mai cunoscut decât o mie de înţelepţi,
    Dragostea este cea care ne salvează
    Şi pocneşte pe alocuri cu gheaţă la mal,
    Dar limpezeşte întotdeauna vârstele omenirii,
    Înflorind cei mai promiţători muguri,
    Aşa cum Dumnezeu ni L-a arătat pe Dumnezeu,
    Prin Omul acela plin de dragoste!

    RăspundețiȘtergere
  6. pai astept a 2a parte, mie mi se pare foarte interesanta , eu am ceva cu povestile, deci imi plac:)
    iar blogul meu, ti se pare tie mai frumos ca stii vorba aia, la altul ti se pare mereu mai frumos sau mai bun, ;)))
    >:D<

    RăspundețiȘtergere

soapte