durerea este agonia unei clipe...

Nu durerile violente lasa urme in noi, nu palmele si loviturile, ci durerile inabusite...staruitoare, suportabile...care fac parte din rutina noastra cotidiana si care ne macina la fel de constiincios ca si timpul....

Imi aprind o tigara si ma gandesc...la ce ma gandesc?credeti ca eu stiu?...uneori te gandesti dar nici nu ai idee despre ce e vorba, uneori privesti in gol si nu stii care e golul, eneori vorbesti in intelesuri si nu stii care e intelesul...dar astea is doar niste...clisee as putea zice...

Scriu dar nu stiu care e subiectul...poate subiectul nu exista, e imposibil, subiectul sunt chiar eu, orice cuvant imi apartine deci eu sunt subiectu, eu, gandurile mele...DUREREA MEA

Nu stiu despre ce sa scriu, as vrea sa postez la fel ca unii...citesc unele postari pe bloguri si raman impresionata, eu nu am atata talent...e vorba de arta, eu nu am arta de a gandi, daca as fi avut'o acum eram departe...dar sunt tot aici...

Privesc fumul ce se imprastie, la fel e si starea mea de spirit, o durere care acum se imprastie...de ce?pentru ca scriu...e un blog...al unui baiat deosebit....si se numeste scrisul ma trateaza...asa e...ma trateaza....

Durere, bucurie...oscilez intre starile astea...e perfect normal....fiecare cu stilul propriu...nu stiu daca am un stil, dar stiu ca nu vreau sa imi fac unul ;))

Si totusi durerea ce o simt face parte din viata mea, si nu ar fi la fel fara ea...ma macina la fel ca timpul ce trece...dar e inutil sa ma impotrivesc acestei dureri sau acestui timp ce ma depaseste...

Raman la ideea ca durerea e agonia unei singure clipe dupa care, nu se stinge, ci mocneste in sufletul meu...

Sting tigara si realizez ca clipa mea de agonie s'a  sfarsit...