e greu de stabilit punctul de unde incepe dementa...

Sunt in dilema...azi am avut in cap doar un singur lucru...Oare sunt nebuna? Ce nu e bun in faptul de a fi nebun? Ce pot face sa imi tin nebunia in frau? Sau o alta intrebare si mai buna...care e punctul care trebuie sa il depasesti pentru a realiza ca esti nebun? Care sunt granitele dintre normalitate si nebunie?...E greu de stabilit punctul unde incepe dementa si mai ales unde se termina...daca se termina...sau daca incepe...prea multe intrebari fara raspuns...viata e o enigma...dar misterul ne inebuneste...

Dar la fel de bine cum consider ca am un gram...doua....sau mai multe tone de nebunie...ceea ce ma face de neinteles...si nici nu vreau sa fiu inteleasa...la fel de bine consider ca o existenta care nu ascunde o mare nebunie nu are nici o valoare... Care valoare?...valorile acelea din tine ce iti permit sa depasesti frontierele permise...sa depasesti limita legala de nebunie si sa iti faci de cap...   Imi sting tigara...dar nu imi sting nebunia din mine...ci o hranesc...si...acestea sunt principiile mele...daca nu iti plac...pate facem rost de altele....

lasa'ma...

Lasa'ma sa te privesc...adanc in ochi...fara sa clipesc...sa iti tin privirea ocupata in timp ce mana mea iti mangaie perfectiunea chipului...imi era dor...aceasta piele...as vrea ca degetele mele sa aiba efectul flacarii...sa arda acolo unde ating...

Lasa'ma sa te sarut in palma si cu limba sa lipesc sarutul pe veci acolo...sa iti inchid pumnul si unghiile mele sa il patrunda...in urma zgarieturii sangele sa iti umezeasca mana....

Lasa'ma sa ma apropii de gatul tau pentru a ma imbata din nou cu mirosul pielii tale...lasa'ma sa mangai vena ce se zbate cu buza carui ii este sete de carnea ta...

Lasa'mi respiratia sa se joace in urechea ta...sa iti dovedeasca ca ma readuci la viata...ma trezesti din morti si sunt flamanda...sa musc din urechea care ar trebui sa auda doar glasul meu...doar geamatul meu...

Lasa'ma sa ma'mi lipesc pieptul de a tau...sa iti arat inca o data ca sunt treaza...sa simti fiecare bataie din corpul meu...

Lasa'ma sa imi scriu numele pe spatele tau cu varful degetelor...

Lasa'ma ca sa te las...

Lasa'ma sa sting lumina si sa visez in voie...

multumesc...

Cum am mai spus'o nu ma pricep la vorbe...dar o spun cu cuvintele mele, multumesc celor care in viata mea au ridicat un zambet pe buzele acestea...care m'au facut sa uit pentru o clipa de suparare, care m'au ajutat cand am avut nevoie sau care m'au sustinut moral, de asemenea multumesc si celor care m'au criticat sau m'au sfatuit...e bine sa fie cineva care sa te trezeasca din continua visare in care te afli...de acea dedic postarea de azi acelor persoane...care le cunosc sau care nu...multumesc celor care imi citesc blogul, desi parerea mea e ca e varza...caci aici astern ganduri...si gandurile mele sunt varza...

Acestea sunt principiile mele... daca nu iti plac am altele ;))

POOP ROZ!

sunt cea mai bogata...

Aprind inca o placere pe care o imprastii in interiorul meu...ma uit pe geam si ma gandesc...ce imi doresc?NIMIC! Nu am nevoie de nimic...nu imi mai doresc nimic si asta ma face cea mai bogata...simt ca le am pe toate...iubire? Cui ii trebuie? Am avut, dar se pare ca iubirea nu e pentru mine...bani? Ce sa fac cu ei? Am cat imi trebuie...Fericire? Exist si asta ma face cea mai fericita...Sanatate? Inca nu sunt afectata de nici o boala...

Imi este draga viata, o iubesc...tot ce ma inconjoara imi este prieten...deci...sunt cea mai bogata atat timp cat nu mai vreau nimic...o concluzie ce o trag cu zambetul pe buze...si cu un licarit in ochi...e lumina soarelui ce imi reflecta lumina sa...nu ma pricep la vorbe...dar imi ajunge cat am fost trista, tristetea nu e facuta pentru bestii, ci pentru oameni...dar daca un om o simte pentru mult timp devine bestie...



ganduri negre pe o coala alba...

Esti jos...toti intorc capul si se uita...doar atat...poate ei sunt mai neputinciosi ca tine...doare...La fel doare fiecare gand...indreptat oriunde...e o lume plina de durere...mascam sentimente in spatele zambetelor atat de false...Iar cand apare cineva caruia crezi ca ii pasa, se dovedeste a fi doar interesat de ceva ce ai doar tu...ii oferi si pleaca...Si totusi tii durerea in tine...face parte din tine acum aceasta durere...si nu stii daca ai vrea cu adevarat sa scapi de ea...Am zis ca ma las de fumat...dar nu are rost...de ce as face'o? asta e singura placere ce o mai am...trag din tigara si fumul imi inunda plamanii...e bine...imi afum inima...o conserv...pentru ce?chiar asa...pentru ce mai am nevoie de ea? Ganduri negre puse pe o coala alba...de fapt nu'mi pun gandurile...caci stiu ca sunt persoane ce citesc acest blog si nu as vrea sa afle cat de sadic pot gandi...in momentele grele...in zilele dureroase capul imi este presarat de ganduri...mai putin roz...Ideea e ca nimanui nu'i pasa atunci cand sufar, nici macar mie...



o dorinta...

A trecut deja ceva timp de cand nu ai mai simtit mangaierea unui barbat ce te iubeste....sau ce pretinde ca o face...a trecut ceva timp de cand te'ai simtit dorita si iubita...a trecut...ti se pare o vecie...arzi...fiecare particica din corpul tau arde de dorinta...erai dependenta de asta...acum ai uitat cum e...mii de ganduri si dorinte iti tulbura linistea...visele si stomacul...vibrezi doar la gandul ce bine ar fi...sau cum ar fi...dar mai stii oare cum e?probabil te'ai lasa dusa de val...ca de fiecare data...si ai face tot ce iti trece prin cap...dar te intorci in patul tau gol...rece...si ingheti si tu in el...dar gandul iti ia foc...gatul ti se usuca...inghiti in sec si injuri...strangi din dinti si induri...asteptarea face mai placuta starea de extaz...sau cel putin asta vrei sa crezi...

Iti e dor de acele vorbe frumoase...indiferent ca erau sau nu reale...ti'e dor sa fii alintata...ti'e dor...

Pana nu de mult, multi iti spuneau ca te iubesc, ca te vor...era ca un joc...era un joc adevarat ce te incanta...acum nu mai ai nici o jucarie...si sunt in jurul tau atatea jucarii...dar nici una nu te atrage...

Iti ard buzele de dorinta pasiunii unui sarut, le umezesti cu limba si te gandesti la altceva in speranta ca iti va trece...dar gandul iti fuge doar acolo...si un fior de gheata iti taie spatele, mainile incremenesc langa corp incordate, strangi pumnii si ti se moaie genunchii...e greu...dar e doar o dorinta...care odata implinita nu va mai fi atat de interesanta...

mister mister...

Faptul ca sunt foarte curioasa nu'mi aduce numai bucurie...
Sunt persoane care sunt misterioase...la fel si situatii...nu am de gand sa ma pun in cap pentru a rezolva misterul...pentru ce? sa stic farmecul intrebarii? cine e? de ce? unde? cum? cand? astea sunt intrebari ce trebuie sa ramana...doar ca e ca un labirint...primesti raspuns la o intrebare si vine alta...incerci sa afli...si e posibil sa nu'ti placa ce afli...asa ca ramai cu acea emotie si nimic nu te va intuneca...
Viata e un mister, nu o problema ce trebuie rezolvata...asa ca o las sa isi faca jocul...am invatat sa respect misterul...caci cea mai profunda si frumoasa traire omeneasca e misterul...

nu tocurile ne chinuie pe noi fetele....

Sunt obosita...teribil de obosita...atat de obosita incat nici un zambet nu pot mima...ceea ce imi iesea indiferent de stare...e ciudat...Cand ma dor picioarele ma descalt de pantofii care ma incorseteaza si imi fac rana...imi eliberez piciorul...dar intrebarea e cand ma doare inima, sufletul? ce ar trebui sa fac? sa o scot din piept? si ce sa fac cu ea? nu o pot arunca pur si simplu...am investit in ea...mai mult decat in perechile de pantofi...multe sentimente introduse in ea...
Ma asez...cu pantofii in mana...si cu gandul departe...s'a mai dus o zi de munca...la fel s'a mai dus si o zi din viata mea...Incerc sa clipesc, pentru a nu privi iar in gol si a'mi rani inima si mai tare cu ganduri ce ma naucesc....

Si totusi....pantofii nu mai sunt cauza suferintei cu care m'am intors acasa...

e periculos sa iubesti!

E periculos sa iubesti, poate cel mai periculos....dar noi suntem creati sa fugim spre lucrurile primejdioase, ne atrag ca un magnet....ne place sa ne distrugem...acum pot inlocui foarte usor cuvantul iubire cu durere....

Iubirea e ca un drog....la inceput ai senzatia de euforie, de abandon toatal...placere si emotii...iti cresc aripi...incepi sa zbori...

Apoi a doua zi vrei mai mult, inca nu e un viciu, dar iti place senzatia si iti inchipui ca o poti tine sub control...dar nu ai idee cat de tare te inseli...

Te gandesti la persoana iubita vreme de cateva minute si uiti de ea vreme de cateva ore...

In scurt timp insa, te obijnuiesti cu acea persoana si incepi sa fii complet dependent de ea....

Acum te gandesti la ea cateva ore si o uiti cateva minute...

Iubirea iti baga in inima putin cate putin un venin care te face dependenta, doare dar iti place...si nu poti rezista fara acea doza de suferinta...

Eu sunt dependenta...dar nu am doza necesara...incerc sa ma las...de fapt sunt in sevraj...

sunt propria mea stapana...

In interiorul meu sunt o multime de parti care functioneaza, mai mult sau mai putin bine, dar stiu ca fiecare parte din mine, fiecare coltisor eu il stapanesc....

De fiecare data cand am o reactie, cand gandesc ceva sau cand fac ceva e cineva in interiorul meu care ia deciziile...sunt EU...

O otrava ce ma omoara lent e in interior...imi dicteaza si incerca sa ma domine, o forta ce abia o stapanesc....

E greu de stapanit...mai ales o forta atat de mistuitoare ca cea ce o am eu in interior...ganduri curate sau mai putin curate, idei....impulsuri...dorinte....toate vin de acolo...dar in exterior sunt propria stapana care ia decizii, care hotaraste daca trebuie sa'mi ascult interiorul sau nu...

Sincera sa fiu...am inceput sa nu mai ascult...am ascultat si uite unde se ajunge...interiorul te autodistruge...

Stai! nu o asculta! ultima data ai facut pe cineva sa sufere...nu face decat rau....

Si incerc sa o tin legata...dar intr'o zi stiu ca va scapa iar...si din nou cineva va suferi...Nu vreau sa fac asta!m'am schimbat...acum sunt mai buna, nu ma mai joci...cu tot ce iese in calea mea...si cu ochii negri mari privesc in gol fara sa clipesc...iar intervine si ma face sa zambesc...dar o lovestc si imi sterg zambetul de pe fata...imi aprind o tigara si din nou am la ce ma gandi....

intr'o zi voi zbura cu propriile aripi...

Ador fluturii, iubesc ciorile, imi plac porumbeii, admir ingerasii si ii colectionez...

Aproape, in fiecare seara visez cum cad in gol...e o distanta mare pana la pamant...dar cand ajung aproape de sol ma trezesc, niciodata n'am cazut...dar nu ma tem...

Mereu am avut aripi...am zburat unde am vrut...dar niciodata nu am zburat cu propriile aripi...dar acum le simt cum isi fac loc sa creasca...nu trebuie decat sa astept sa creasca si sa invat sa zbor...

Ce poate fi mai placut decat sa ai aripi...sa simti vantul sub brate...sa iti fluture parul...si sa privesti totul de sus...important e sa stii sa iti mentii zborul lin...iar eu nu sunt deloc asa...eu sunt energica si vitezomana...deci...poate ar fi cazul sa imi tai aripile daca cresc?

Nu, le voi lasa acolo pentru orice eventualitate, nu le voi folosi...doar ma voi bucura de ele...

Si totusi, intr'o zi...voi zbura cu propriile aripi...

leapsa...

Şi uite aşa m-a pus: C.L.M. la treabă pe mine!
Wat was your first :

Pet: - un catel, Pechinez...Bobitza, nu'l mai tin minte bine, dar stiu ca eram foarte fericita...

Car: - nu am, din pacate...inca ;))

Job: - intr'o cofetarie...vindeam prajituri si torturi ;))

Memory: - amintiri sunt multe, dar prima cred ca cea de prima zi la scoala...a fost interesant...;))

Crush: - nu mai tin minte...eram foarte batausa cand eram mica...dar cred ca de la tata am luat prima bataie ;))

Discovery: - m'am descoperit pe mine ;))

Trip within borders: - Cheile Bicazului parca...

Trip abroad: - Italia, unde ma si aflu....

Idol: - nu am un idol, dar o admir pe Rihanna si Lady Gaga...

Creation: - prima creatie....hahahaha....nu sunt creativa...dar cred ca blogul...
Sper ca e bine...si nu stiu cum se da mai departe...boo...dar o pasez Laviniei
Leapşa preluată de pe blogul: http://crazy-in-loveee.blogspot.com/2011/01/leapsa.html
Multumesc pt joc C.L.M.!

ma simt un copil intr'o lume prea matura...

Un mic copil, dornic sa zambeasca, sa alerge si sa se joace, sa exploateze lumea, sa inteleaga de ce exista fiecare lucru si cum functioneaza...doar ca toata lumea in jurul meu e prea atenta la ziua de maine...nu ma baga nimeni in seama...nu imi face nimeni jocu...si ma simt cum nu am fost niciodata...lipsita de atentie, un copil care se joaca singur caci toti ceilalti copii sunt prea mari pentru a se juca cu el...daca m'am bucurat mereu de atentia celor din jur acum faptul ca am chef sa sar in sus ca o nebuna si sa imi traiesc viata la maxim si nu am cu cine ma irita cumplit...toata lumea e matura...prea matura...trece viata pe langa ei si ei nu realizeaza...ei doar se gandesc cum sa fac sa ma bag in pat ca a fost cumplit azi la munca...

Intr'o zi voi avea cu cine ma juca ;))

dragostea nu e perfecta...

Nu nu e perfecta, la fel si persoanele ce iubesc...nu sunt perfecte, de aceea fac persoanele de langa ele sa sufere, apoi sufera si ele...acele persoane suntem noi...toti...

De Mos Nicolae EA primeste cel mai frumos cadou, un catel, cel mai frumos lucru, este extaziata...acum sunt o familie..

Ca orice cuplu au inceput sa se certe, dar totul trece cu o sarutare si cu un dans in ploaie...in ploaia de placere,  nimic nu e mai placut decat o impacare! Doar ca aceste certuri o faceau pe EA sa se gandeasca ca nu e bine, si ce e bine? Ii pare rau de faptul ca in urma ei a suferit o persoana, fostul prieten...Are in minte doar chipul lui plangand...Simte ca nu merita toate acestea...De ce nu se bucura de ceea ce are si atat? Pentru ca urmeaza nenorocirea...EA ii da fostului un mesaj ca ii pare rau...el ii raspunde...EL afla ca EA a vorbit cu el si se simte tradat...dar o iarta...dar certurile continua, ea era prea fericita si cauta mereu pretexte de cearta...unde s'a ajuns?nicaieri...EA a plecat de acasa...EL a plecat iar din tara si astfel EA a rams cu regretu...s'a consolat cu fostu...doar ca destinu ca de fiecare data i'a unit iar...EL a gasit puterea sa o ierte, doar ca ea nu intelesese nimic din toata povestea asta...si cat el era plecat se intalnea si cu fostu...dupa cum am zis avea in sange asta...EL a mai iertat'o odata dar EA fiind convinsa ca EL se va intoarce mereu...a continuat...GRESEA si nu realiza...abia dupa ce l'a pierdut a realizat cat de fericita si cat de mult  IL IUBESTE....dar e tarziu...acum el ii cere sa fie amici...nu poti fi amica omului pe care il iubesti si il doresti cu toata inima ta! De 1 an se chinuie sa il uite...nu il va uita niciodata, iar sentimentele vor ramane acolo vesnic, nimeni nu ii va lua locul...pacat ca si'a epuizat resursele de iertat...iar EA se chinuie sa se ierte macar o data in viata, caci a avut tot si acum a ramas cu amintirea...

nu exista motiv pentru care sa iubesti....

Nu exsta motiv, oricat ai cauta, iubesti pur si simplu pentru ca asa se intampla...

Fara logica...exact asa este si comportamentul sau...trebuie sa mearga la strand sa se balaceasca cu prietena ei...doar ca EL vrea o a doua intalnire, si asa a si fost...EL si EA balacindu'se in apa, soarele le face zambetul orbitor, este fericire, este ceva special...EA uita de tot in bratele LUI, iar EL...nu stiu ce simte el, dar stiu ce  simte EA cand a aflat ca trebuie sa mearga cu EL in capatul celalalt de tara...

EL trebuie sa mearga la fratele lui asa ca a chemat'o si pe EA...pe EL e greu sa il refuzi, e imposibi... asa ca EA a inghetat, nu il cunostea, s'au intalnit de doua ori, ea are o relatie...ce sa faca?cateogoric nu...nu merg!acesta a fost raspunsul...dar singurul motiv pentru care a doua zi era in masina cu EL e INCREDEREA..care nu si'o explica...ar putea pati orice...nu se teme...alaturi de EL orice rau poate fi bun...

Si asa inainte de a petrece o noapte pe drum...fara a afla nimic unul de celalalt...doar se privesc, se bucura ca sunt unu langa celalalt...EA ii cunoaste intreaga familie...este incredibil...e a treia intalnire si EL o duce acasa unde o cunoaste pe mama sa, matusile sale, pana si pe bunicii sai...e...fara cuvinte...

Petrec impreuna niste zile minunate...EL ii cumpara florile EI preferate, crini imperiali...ii dovedeste cat o vrea certandu'se cu fratele LUI pentru EA...dar in una din seri telefonul LUI avertizeaza un mesaj...EA apuca sa vada ca e vorba de o fata...nu i'a picat tocamai bine...dar in acea seara cei doi reusesc sa dea cartile pe fata...in surdina din camera EA ii spune ca are pe cineva, in timp ce EL ii face aceiasi confesiune...sunt doi blegi...se vor, dar se tem ca nu se vor avea...si totusi sunt unul langa altul...ar fi vrut sa faca ceva...ceva mai mult decat sa se sarute...dar inca nu ar fi fost ceva corect...

Nimic nu e corect cu EI...nici macar IUBIREA...

La intoarcere, fac ceea ce ar fi trebuit sa faca de la inceput...sa scape de niste relatii care nu le doresc...si asa EL SI EA DEVIN EI!...

EI au parte de cele mai frumoase clipe din viata lor...unul langa celalalt descopera adevaratele sentimente, jocuri copilaresti, plimbari prin parc, nopti pline de atingeri si sarutari, nebunie in discoteci,imbratisari tandre in timpul filmelor pe calculator in camera atat de primitoare, tot ce se putea face ei faceau in doi...si este minunat...mai mult decat ar fi vrut..Binenteles ca are loc si MAREA MINUNE...si chiar e minune...caci doua trupuri devin unul...placerea e doar un mic cuvant pe langa ceea ce simteau EI...

Mai mult...in prima zi din decembrie...dupa doar 3 luni ei se muta in ...CASA LOR...un apartament inchiriat...era LOCUL LOR DE NEBUNII...se culcau unul langa celalalt si se trezeau unu in bratele celuilalt...

Si totusi...de ce iubirea nu poate fi atinsa?

dragostea e pur si simplu nebunie...

Iubesti pentru ca iubesti. Nu exista nici un motiv pentru care iubesti....

Ultima luna de vara, august...toata lumea in jur se bucura de ce a mai ramas din puterea soarelui...de putinele zile de vacanta sau concediu ce au mai ramas...Ea se plimba prin centru orasului cu o prietena...cand ii suna telefonul si vede numarul LUI deja un zambet incolteste pe buzele EI...

A raspuns fara sa ezite, EL o intreaba ce face si ca ar vrea sa o vada, EA ii spune ca este in centru cu o prietena si EL stabileste o intalnire fara ca ea sa aiba nici un cuvant de zis...Deja emotiile o cuprind...intrebarile roiau in capul ei, frica se instala pe mainile EI care deveneau nervoase...si totusi peste putin timp era pe banca din parcul in care trebuia sa vina EL...nu se stiau decat din poze si ar fi trebuit ca EL sa o recunoasca in toata agitatia din parc, fiecare baiat ce trecea EA il examina si ii facea glume pentru a rade cu prietena sa in speranta ca asa mai scapa de emotia care o strangea de gat, nu era genul ei starea asta si o irita...cand din multime a vazut 2 baieti venind spre EA nu stia care din ei e...si totusi EL venea fix la EA...o stia, o putea gasi usor...

Au facut cunostinta, ea a mintit ca trebuie sa ajunga undeva inainte sa il cunoasca pentru a avea o scuza in cazul in care nu il place sa scape, dar acum il placea...dar trebuia sa plece...ura ca a zis acea minciuna...In masina in drum spre casa varul sau incerca sa glumeasca cu EI, dar ei nu aveau nevoie de vorbe, ei doar se priveau, isi zambeau...era de ajuns...si totusi a ajuns in fata blocului...EA isi regasi echilibrul si din nou avea situatia sub control..."nu te dai jos sa ma pupi, sa ma strangi in brate?"cat mai in gluma cat mai in serios EA a facut primul pas...la fel si EL, caci s'a dat jos ...a SARUTAT'O...si a strans'o in brate...

In urma EI zburau fluturii ce scapau din interiorul ei...ii venea sa intre in casa dansand...dar imediat zambetul ii disparu de pe fata cand prietenul sau o suna si o invita in oras...nu stia ce sa faca...se simtea oribil, ca si cum l'ar insela pe EL, dar faptul ca tocmai se sarutase cu EL si avea prieten nu era o inselare?dar nu gandeste logic...A iesit cu prietenul sau in oras, dar acesta nu observa raceala cu care il trateaza, deja incepe sa vada in el un dusman...din cauza lui nu poate fi libera...dar ce o tine?Egoismul, frica de a nu pierde ceva pentru ceva ce nu are inca...dar ...era prea perversa...mereu juca la rolu de 3...de ce nu ar face'o si acum?la urma urmei nu e nimic sigur...daca devine serios se opreste...dar e greu sa te opresti cand ai asta in sange...

singura dragoste care dureaza e dragostea neimpartasita sau neimplinita...

A iubi nu inseamna sa ne privim unul pe celalalt, ci sa privim amandoi in aceiasi directie...

E o zi plictisitoare...EA are o relatie cu un baiat de aproape 3 ani...dar monotonia deja s'a instalat in cuplul lor, iar cuvantul plictiseala pe EA o darama...asa ca a intrat pe interenet...si'a facut cont pe un chat si a inceput sa socializeze...diferiti baieti cu diferite intentii...pe EA o amuza si o face sa se distreze...

EL intra in vorba cu EA, isi pun intrebari pentru a se cunoaste, incep sa glumeasca si sa se imprieteneasca...totul era perfect...pana cand EA a vazut o poza cu EL si i'a placut ce vede...ar fi vrut sa il cunoasca dar asta ar fi fost prea riscant pentru relatia care deja o avea, se temea asa ca a ramas doar la statutul de vorbit pe internet...

Zilele zburau, EL a incercat sa o intalneasca, EA nu a vrut, inventand tot felu de pretexte...EL a plecat din tara si a zis ca asta e, nu se poate, nu a fost sa fie...dar...cei doi s'au intalnit iar pe internet si au inceput sa vorbeasca...a trecut cam un an...EL urma sa vina in tara...EA nu renuntase la relatia ce o avea...ii era greu sa o termine sa o ia de la inceput...asa ca o lalaia...

Telefonul suna...EA raspunde confuza...nu cunoaste numarul...in receptor era EL...ciudat era ca EA nu dadea numaru nimanui...si totusi lui il daduse...abia acum realiza...Vocea lui era calda...o inmuia...si nu ii placea acest sentiment...ii placea sa detina controlul, dar acum incepea sa se piarda...EL o ruga sa se intalneasca ca este in tara...EA ar fi vrut...dar era departe...era in vacanta...deci era imposibil...

EL s'a resemnat...si'a vazut de viata lui, la fel si EA...dar destinul...

EA a plecat din nou in vacanta de vara dar inainte s'a certat cu prietenul sau...deja se ajunsese intr'un punct critic...si cand ii era lumea mai grea, gata sa se prabuseasca...telefonul suna iar...EL din nou...la auzul voci lui EA zambi si incerca sa nu mai dea cu piciorul...au vorbit la telefon zi de zi pana cand EA s'a intors din vacanta..era stabilit sa se intalneasca...doar ca ea ajunsa acasa s'a intalnit din nou cu prietenul ei care o roaga sa mai dea o sansa...si asa a si facut...

Gesturile si faptele sale sunt inexplicabile...dar nu regreta nimic...lasa creionul jos si zambeste, poate nu a fost o idee buna sa scrie povestea asta...e un inceput stupid...dar asta e dragostea...o nebunie...

infidelitatea este universala...

Subiectul infidelitatii nu ne lasa indiferenti.

Fiecare s'a confruntat deja cu o situatie de acest gen, fie ca nu a putut rezista tentatiilor, fie pentru ca a fost curios de o aventura...Daca nu a avut in fata asemenea problema, cu siguranta va avea.

Infidelitatea este prezenta pretutindeni, este universala. Multi o vad ca pe un mod natural al relatiei, altii o vad ca pe un subiect tabu. Exista 2 tipuri de persoane, in 2 categorii: persoanele care au inselat si cele care nu au facut'o inca si persoanele care au curajul sa o recunoasca si cele care nu vor recunoaste niciodata.

Pentru femeie, ea este un exercitiu sau o practica de afirmare, a nesupunerii la ordinea stabilita si la tutela unui barbat. Prin ea isi testeaza capacitatea de a seduce...

Dar una peste alta, infidelitatea nu este un esec, si nici un accident, ci o reusita. O alta cale!

Imaginea asta am gasit'o pe net si am zis ca trebuie sa ajunga pe blogu meu e prea funny ;))

nimeni nu poate descrie iubirea mai bine...

E mai vechi filmuletzul, dar e pentru sufletul meu....imi incarc ochii de lacrimi, dar nu plang si inima de sentimente bune, dar nu le zic....

timpul nu iarta...doar implineste dorinte...

Intr'o zi voi fi mare si voi munci, voi avea banul meu, viata mea, iar mama nu'mi va mai zice ce sa fac...asta era fraza ce imi trecea prin cap zi de zi cand eram o copila...

Acum, insa, mi'am schimbat opinia...vreau sa fiu iar o copila lipsita de griji si responsabilitati, sa'mi dea mama bani doar ca am dus gunoiul, si sa imi zica ce e bine si ce nu, sa ma joc cate ziua de mare si sa ma sperie doar o vaza ce am spart'o....

Pacat ca timpul ne da ceea ce vrem doar o singura data...

viata dupa viata?

E un drum, e drumul meu...eu l'am ales....fara sa realizez...dar ce este de fapt viata?ce se intampla cand viata ajunge in ultimul punct...cand ea isi termina misiunea, cand nu mai pot dansa in ploaie, cand nu mai pot sa ma bucur de fiecare luminita, de fiecare animalut sau de orice dans...de fiecare gand catre el...catre ea...

Viata dupa viata?sau un infinit absolut care nu are nici o revelatie?Reincarnare sau Rai?

Tot mai mult tind sa cred ca omul se reincarneaza...de ce?sunt sute de teorii ce ma fac sa cred asta...de exemplu...de ce unu moare si unu se naste?e clar...cel ce a murit a luat o alta viata...cred in Dumnezeu si stiu ca religia zice ca nu exista reincarnare...dar parerea mea e ca asa e...nimeni nu a inviat sa zica ce sa intamplat...faptu ca cineva intra in moarte clinica si zice ca a vazut lumina mi se pare absurd...Raiul e pe pamant...la fel si iadul...ma uit in jur si ma simt in doua locuri diferite...oamenii buni care seamana cu ingerii si oamenii care apar la stiri sunt demonii care ne fac pofta de rautate...dar eu prefer sa treiesc in lumea mea...sa ma bucur de culoarea roz, de amintiri, de frumusetea naturii si de fiecare lucru ce ni'l ofera clipa...de platit pentru pacate platesc tot acum...si dupa aceasta viata voi primi o alta in care voi fi in functie de ce va vrea El, in functie de ceea ce crede ca merit...dar nu conteaza ce sunt, atata timp cat vad lumina soarelui, simt raceala unei ploi pe piele...vad zambetul celor dragi...si pot zambi alaturi de ei...

de ce intorci cutitul in rana?

Incep sa cred ca ai facut o obsesie din a'mi rani sentimentele, a'mi provoca durere si din a te juca cu sentimentele..

De fiecare data pleci, dar te intorci...stii ca inca sunt aici...simti asta...si te bucura...dar nu recunosti...nu faci nimic decat sa intorci acel cutit in rana...

Imi spui uita'ma dar nu ma lasi sa uit...imi spui iarta'ma dar ma ranesti tot mai tare...imi arati diferite fete...deja nu te mai cunosc...

Sunt confuza, pierduta, ranita si indurerata...de ce?din cauza ta...stiu...ai fost si tu asa...dar nu trebuie sa te razbuni mereu...nu trebuie sa faci din asta o obijnuinta....

Spui ca mint...esti tu prea orb sa vezi sau esti prea impunator cu tine refuzi sa crezi...iti place sa fii mintit...nu ma voi mai justifica....voi fi doar ...nu voi mai fi....pentru tine nu voi mai fi...desi cutitul e inca acolo rasucit bine, cu ditamai gaura facuta si cu mult sange pierdut...

Adio...

vad lumea asa cum vreau eu sa fie, nu asa cum este...

Sunt si eu ca toti ceilalti oameni: vad lumea asa cum vreau eu sa fie, nu asa cum este...

Stiu ca iubirea e periculoasa...poti suferi cumplit, deci ma feresc, stiu ca prietenii sunt ca momentele de glorie: doar cateva minute, sau in cel mai bun caz cateva ore, stiu ca familia incearca sa te ajute dar nu are cu ce, stiu ca perfectiune nu se atinge niciodata, stiu ca orice zambet va fi umbrit imediat de o lacrima, stiu ca viata e urmata de moarte...stiu cam totul...asa ca prefer sa ma retrag, sa stau deoparte si doar sa privesc, cum reusesc?e simplu...si e amuzant...

Stau pe tusa, ca la fotbal, is in concediu ca la munca, is in vacanta ca la scoala, is in carantina ca spitalele :))

Nu fac nimic, doar privesc in jur si vad lumea, asa cum vreau eu, nu asa cum este ea, caci asta m'ar deprima, ce vad?vad lume mult prea ocupata, vad lume mult prea nepreocupata...dar nu vad pe nimeni sa realizeze ce se petrece cu adevarat ;)) e comic...

Prin ochii mei totul se desfasoara in reluare, e mai nostim, si mai bine de observat, dar la fel se desfasoara cu inaintare caci nu vreau sa fiu martora unor greseli...

E colorat, fiecare are ceva roz...de fapt e o armata de oameni pe pamant in roz...rozul e culoare nationala, pamantul scoate doar roade roz...

Eu doar stau si privesc...e bine sa vezi doar ceea ce vrei, ceea ce iti place, ceea ce vrei tu sa fie, dar jocul asta ia sfarsit destul de repede, caci te izbeste cu cruzime realitatea...

Ma tem sa ma uit la stiri...crime, violuri, batai, betivi, curve, hoti...cam asta predomina in lumea pe care eu o vad roz....un criminal imbracat in roz, a savarsit o crima cu cutitul sau cu puf roz, iar victima a murit si a fost inmormantata intr'un sicriu roz...desi e roz e crud...degeaba vad ce vreau, pentru ca ceea ce imi dati sa vad e oribil, nu poate fi transformat...nici nu ma mai uit la stiri...de frica...

Oare chiar nu pot sa vad lumea asta precum o lume roz....plina de floricele roz, ingerasi, fluturi si animalute simpatice...lume care se intelege?e greu sa mai vad chestiile astea chiar daca vreau sa vad ceea ce vreau eu sa fie...

durerea este agonia unei clipe...

Nu durerile violente lasa urme in noi, nu palmele si loviturile, ci durerile inabusite...staruitoare, suportabile...care fac parte din rutina noastra cotidiana si care ne macina la fel de constiincios ca si timpul....

Imi aprind o tigara si ma gandesc...la ce ma gandesc?credeti ca eu stiu?...uneori te gandesti dar nici nu ai idee despre ce e vorba, uneori privesti in gol si nu stii care e golul, eneori vorbesti in intelesuri si nu stii care e intelesul...dar astea is doar niste...clisee as putea zice...

Scriu dar nu stiu care e subiectul...poate subiectul nu exista, e imposibil, subiectul sunt chiar eu, orice cuvant imi apartine deci eu sunt subiectu, eu, gandurile mele...DUREREA MEA

Nu stiu despre ce sa scriu, as vrea sa postez la fel ca unii...citesc unele postari pe bloguri si raman impresionata, eu nu am atata talent...e vorba de arta, eu nu am arta de a gandi, daca as fi avut'o acum eram departe...dar sunt tot aici...

Privesc fumul ce se imprastie, la fel e si starea mea de spirit, o durere care acum se imprastie...de ce?pentru ca scriu...e un blog...al unui baiat deosebit....si se numeste scrisul ma trateaza...asa e...ma trateaza....

Durere, bucurie...oscilez intre starile astea...e perfect normal....fiecare cu stilul propriu...nu stiu daca am un stil, dar stiu ca nu vreau sa imi fac unul ;))

Si totusi durerea ce o simt face parte din viata mea, si nu ar fi la fel fara ea...ma macina la fel ca timpul ce trece...dar e inutil sa ma impotrivesc acestei dureri sau acestui timp ce ma depaseste...

Raman la ideea ca durerea e agonia unei singure clipe dupa care, nu se stinge, ci mocneste in sufletul meu...

Sting tigara si realizez ca clipa mea de agonie s'a  sfarsit...

retraiesc amintiri...

 Aseara nu aveam somn...am cautat pe net tot felu de chestii...dar cel mai tare ma amuza acest filmulet...
Imi aminteste de Bijoux, catelu meu, daca acest caine viseaza ca fuge si bezmetic da cu capul de perete :)) ceea ce ma face sa rad de fiecare data cand il vad, al meu caine m'a facut sa rad din motive...de natura :))
Nu tin minte exact cand si cum da stiu ca intr'o seara ma uitam la televizor si auzeam picurat, am verificat caloriferul... nimic...picuratul continua sa se auda...=)) era Bijoux al meu sub pat facea pipi in somn =)) sau mai bine zis facea pe el mai ceva ca un copil, foarte relaxact omu =)) initial m'am speriat, dar cand l'am trezit si s'a speriat de ceea ce a facut am inceput sa rad, si rad mereu cand imi aduc aminte...nu am mai auzit un caine sa faca pipi in timp ce doarme, practic a facut pe el :))

Mi'e dor de oitza mea obraznica....dar stiu ca va veni ziua cand voi avea din nou un catzel...si il voi alinta la fel de mult...sau poate chiar mai mult...pana atunci retraiesc cu drag amintirile...:D

vreau sa evadez...

Vreau sa o fac, dar cum?nici macar nu stiu unde ma aflu sau unde sa ma indrept...stiu doar ca vreau sa merg int'un loc unde e mai bine, intr'o lume mai buna, dar oare exista?

Vreau sa evadez....dar oare e mai bine?sau nu imi e bine?e usor sa iti exprimi dorinta, in cazul meu in momentul de fata vreau sa evadez, dar e greu sa justifici...la fel cum un copil plange cand ii este foame si nu are o explicatie pentru asta la fel e si in cazul meu....

De multe ori monotonia te face sa vrei sa evadezi, dar si cand ai ocazia de ce nu o faci?

Sunt inconjurata de gratii pe care nu le vad dar le simt, ma izbesc de ele de fiecare data cand incerc sa fac un pas in fata...

Oare sa evadez e solutia?nu stiu dar am inceput sa ma obijnuiesc cu gratiile astea...au fost mereu acolo cred......si decat sa evadez mai bine as inceca sa imi rup monotonia....

Nu suport singuratatea, dar ma uit in jur si e liniste totala...ochii mei se pierd in gol...dar reusesc sa zambesc..:)))....imi zic ca e o gluma...

E o gluma...e doar o zi nasoala...maine va fi mai bine....dar pana maine voi incerca sa mai evadez...desi nu am de unde...realizez ca sunt in afara gardului ce inconjoara lumea...is mai libera decat libertatea si poate ca mi'ar placea sa fiu in partea din interior...:))

Sunt zambet si lacrimi pe acelasi obraz...

Sunt ras si durere si vise...

Sunt pus pe sotii si plin de haz...

Si's trist ca genele inchise...

daca viata e un film...as vrea sa fie unu de dragoste....