pleaca mama...

Dupa 2 luni in care ma cam impiedicam prin casa de ea si ii aruncam vorbe rele, a venit si ziua in care mama trebuie sa se intoarca in Romania...

Pot zice ca lucrurile intre noi nu s'au imbunatatit considerabil, dar am reusit sa ma apropii putin de ea, cu bune si rele e totusi mama mea...

Niciodata nu am avut o relatie prea buna noi doua, desi aparent asta lasam sa se inteleaga ascundeam foarte multe una de alta, dar acum am reusit sa rad si sa vb cu ea deschis fara sa ma feresc sau sa ma ascund, am reusit sa fumez de fata cu ea, desi am o varsta la inceput mi'a venit greu, sexul nu mai e un subiect tabu, doar faptul ca ma plictisesc repede de baieti si cam ii iau la misto o cam face sa imi mai tina putina predica, dar ma intelege, mereu am fost mai ciudata si diferita...

Toate astea ma fac sa imi para rau, pleaca...maine pleaca din Italia si eu nu am reusit sa ii spun macar ca  o iubesc...nu stiu daca voi reusi sa ii spun in cele din urma...sper doar ca ea sa simta, o singura zi alaturi de ea, si habar nu am ce ar trebui sa fac...

uneori zambetele pot provoca durere...

Inevitabil ne fortam gura sa mimeze un zambet atunci cand nu il vrem, inevitabil ne fortam sa credem ca e bine tot ceea ce facem si la fel de inevitabil ne lovim de situatii socante in viata noastra, ceea ce nu stim e ca nu ar trebui sa mai fugim atata dupa fericire, caci ea vine singura, doar ca e acoperita, trebuie doar sa o descoperi, ceea ce iti propui cu viata ta nu se va implini niciodata...caci viata are altceva pentru tine...si desi refuzi sa primesti inevitabil se intampla...

Am incercat atata timp sa fiu fericita, distrandu'ma pe seama baietilor, am incercat atata timp sa imi creez o relatie fericita...si acum...acum am o relatie...cu bune si rele, dar ma face cat de cat fericita...nu trebuie sa mimez acel zambet...il ofer doar atunci cand simt...nu ma mai distrez pe seama lui...ne distram impreuna...asta e rezolvarea...trebuie sa vezi opusul la ceea ce iti doresti si abia atunci vei fi socat sa constati ca asta te face cu adevarat fericit...

Uneori zambetele provoaca durere, dar cel mai placut e cand ceva ce te doare (adevarul, ceea ce iti doreai cu adevarat dar nu realizai) te face fericit...

Trebuie sa vezi dincolo de perdeaua ce inconjoara lumea ta si gandurile care iti transimt ceea ce vrei si iti doresti...

ma inec in tacere...

Nu mai sunt eu...nu ma mai recunosc, imi aprind o tigara si las fumul sa'mi acopere chipul trist...ma inec in tacere, caut zambetul ce mereu ma salva, imi opresc lacrima ce ar vrea sa imi spele chipul sters de cei 22 de ani fara o zi...ce trece...timpul nu iarta, greselile ne urmaresc, vinovatia ne face cu ochiu, unde sa te ascunzi?nicaieri ridici capul si iti continui viata cu pasi siguri, desi nici tu nu esti sigura de ceea ce faci sau ceea ce vrei, o raza de soara apare in geam, e menita sa te faca mai optimista, reuseste intr'o oarecare masura, dar...tacerea continua sa te inece...scrii aceste randuri in speranta ca te vei simti mai usurata...asa este...si totusi tacerea revine cu un nou val incercand sa te scufunde...

dezamagita...din nou...

Uneori viata nu e asa de roz, e adevarat ca depinde din ce unghi privesti, dar sunt zile in care nu ai decat un singur unghi de vizionat si nu e prea colorat...

Viata nu e toata roz, iar eu o stiu cel mai bine, desi ma ascund intr'o camera roz sau sub diferite lucruri roz...

Am fost dezamagita, de fiecare data de fete, prietenele sunt cele mai perverse fiinte din lume, si poate ca am nevoie de o prietena, sa vb si sa ii ofer tot, dar se pare ca nici una nu e demna de incredere si de cuvantul asta...iar am fost dezamagita...si totusi zic in continuare: am nevoie de o prietena, de ce? ca nu am incetat niciodata sa ma gandesc cum ar fi viata fara dezamagiri...

vreau sa ma indragostesc...

Port in valiza mea din spate aproape 22 de ani de amintiri, plini de clipe placute sau mai putin placute, de iubire si ura, de tristete si fericire, de iubiti blonzi sau bruneti, insurati sau virgini...dar nu port iubirea adevarat in valiza mea. Azi mergand pe strada mi'am opriti privirea insetata spre o pereche de indragostiti, cam ciudati ce e drept, dar se iubeau, se vedea pe ei, se sorbeau din priviri nu se puteau dezlipi din sarutari patimase...

Vreau sa mi se intample si mie, vreau sa vad doar calitatiele la persoana de langa mine, vreau sa o sarut si sa nu ma satur sa vreau sa petrec tot restul vietii mele langa el...

Cand am crezut ca m'am indragostit am inceput sa ma plictisesc, deci clar nu era iubire, cand am crezut ca incep sa tin la cineva am dat bir cu fugitii doar din cauza ca nu eram de acord cu acel sentiment, dar acum?acum daca se intampla sa se uite cinea in valiza mea lipseste ce e mai important...iubirea...

Vreau sa iubesc, dar nu cred ca pot, nu sunt in stare de acest lucru....poate intr'o zi....cine stie?