e greu de stabilit punctul de unde incepe dementa...

Sunt in dilema...azi am avut in cap doar un singur lucru...Oare sunt nebuna? Ce nu e bun in faptul de a fi nebun? Ce pot face sa imi tin nebunia in frau? Sau o alta intrebare si mai buna...care e punctul care trebuie sa il depasesti pentru a realiza ca esti nebun? Care sunt granitele dintre normalitate si nebunie?...E greu de stabilit punctul unde incepe dementa si mai ales unde se termina...daca se termina...sau daca incepe...prea multe intrebari fara raspuns...viata e o enigma...dar misterul ne inebuneste...

Dar la fel de bine cum consider ca am un gram...doua....sau mai multe tone de nebunie...ceea ce ma face de neinteles...si nici nu vreau sa fiu inteleasa...la fel de bine consider ca o existenta care nu ascunde o mare nebunie nu are nici o valoare... Care valoare?...valorile acelea din tine ce iti permit sa depasesti frontierele permise...sa depasesti limita legala de nebunie si sa iti faci de cap...   Imi sting tigara...dar nu imi sting nebunia din mine...ci o hranesc...si...acestea sunt principiile mele...daca nu iti plac...pate facem rost de altele....

lasa'ma...

Lasa'ma sa te privesc...adanc in ochi...fara sa clipesc...sa iti tin privirea ocupata in timp ce mana mea iti mangaie perfectiunea chipului...imi era dor...aceasta piele...as vrea ca degetele mele sa aiba efectul flacarii...sa arda acolo unde ating...

Lasa'ma sa te sarut in palma si cu limba sa lipesc sarutul pe veci acolo...sa iti inchid pumnul si unghiile mele sa il patrunda...in urma zgarieturii sangele sa iti umezeasca mana....

Lasa'ma sa ma apropii de gatul tau pentru a ma imbata din nou cu mirosul pielii tale...lasa'ma sa mangai vena ce se zbate cu buza carui ii este sete de carnea ta...

Lasa'mi respiratia sa se joace in urechea ta...sa iti dovedeasca ca ma readuci la viata...ma trezesti din morti si sunt flamanda...sa musc din urechea care ar trebui sa auda doar glasul meu...doar geamatul meu...

Lasa'ma sa ma'mi lipesc pieptul de a tau...sa iti arat inca o data ca sunt treaza...sa simti fiecare bataie din corpul meu...

Lasa'ma sa imi scriu numele pe spatele tau cu varful degetelor...

Lasa'ma ca sa te las...

Lasa'ma sa sting lumina si sa visez in voie...

multumesc...

Cum am mai spus'o nu ma pricep la vorbe...dar o spun cu cuvintele mele, multumesc celor care in viata mea au ridicat un zambet pe buzele acestea...care m'au facut sa uit pentru o clipa de suparare, care m'au ajutat cand am avut nevoie sau care m'au sustinut moral, de asemenea multumesc si celor care m'au criticat sau m'au sfatuit...e bine sa fie cineva care sa te trezeasca din continua visare in care te afli...de acea dedic postarea de azi acelor persoane...care le cunosc sau care nu...multumesc celor care imi citesc blogul, desi parerea mea e ca e varza...caci aici astern ganduri...si gandurile mele sunt varza...

Acestea sunt principiile mele... daca nu iti plac am altele ;))

POOP ROZ!

sunt cea mai bogata...

Aprind inca o placere pe care o imprastii in interiorul meu...ma uit pe geam si ma gandesc...ce imi doresc?NIMIC! Nu am nevoie de nimic...nu imi mai doresc nimic si asta ma face cea mai bogata...simt ca le am pe toate...iubire? Cui ii trebuie? Am avut, dar se pare ca iubirea nu e pentru mine...bani? Ce sa fac cu ei? Am cat imi trebuie...Fericire? Exist si asta ma face cea mai fericita...Sanatate? Inca nu sunt afectata de nici o boala...

Imi este draga viata, o iubesc...tot ce ma inconjoara imi este prieten...deci...sunt cea mai bogata atat timp cat nu mai vreau nimic...o concluzie ce o trag cu zambetul pe buze...si cu un licarit in ochi...e lumina soarelui ce imi reflecta lumina sa...nu ma pricep la vorbe...dar imi ajunge cat am fost trista, tristetea nu e facuta pentru bestii, ci pentru oameni...dar daca un om o simte pentru mult timp devine bestie...



ganduri negre pe o coala alba...

Esti jos...toti intorc capul si se uita...doar atat...poate ei sunt mai neputinciosi ca tine...doare...La fel doare fiecare gand...indreptat oriunde...e o lume plina de durere...mascam sentimente in spatele zambetelor atat de false...Iar cand apare cineva caruia crezi ca ii pasa, se dovedeste a fi doar interesat de ceva ce ai doar tu...ii oferi si pleaca...Si totusi tii durerea in tine...face parte din tine acum aceasta durere...si nu stii daca ai vrea cu adevarat sa scapi de ea...Am zis ca ma las de fumat...dar nu are rost...de ce as face'o? asta e singura placere ce o mai am...trag din tigara si fumul imi inunda plamanii...e bine...imi afum inima...o conserv...pentru ce?chiar asa...pentru ce mai am nevoie de ea? Ganduri negre puse pe o coala alba...de fapt nu'mi pun gandurile...caci stiu ca sunt persoane ce citesc acest blog si nu as vrea sa afle cat de sadic pot gandi...in momentele grele...in zilele dureroase capul imi este presarat de ganduri...mai putin roz...Ideea e ca nimanui nu'i pasa atunci cand sufar, nici macar mie...